O scurta prezentare a "Bătrânei Doamne" a fotbalului românesc, asa cum este cunoscuta, prezinta echipa aradeana drept ”campioana privinciei” din perioada postbelica. Echipa a fost înfiinţată de baronul Neumann, patronul Întreprinderii Textile Arad in anul 1945. Clubul înfiinţat de acesta se înscrie în Campionatul naţional de fotbal, purtând numele fabricii ITA, în ediţia 1946/47, ulterior schimbându-şi numele în UTA. Culorile alb- roşu au fost alese de baronul Neumann, care era un fan înfocat al echipei Arsenal Londra. UTA a fost de sase ori campioană naţională (1946/47, 1947/48, 1950, 1954, 1968/69, 1969/70) si a câştigat doua Cupe ale României (1947/48 şi 1953). A fost prezentă în 34 de ediţii consecutive pe prima scenă a fotbalului intern, intre 1946 si 1979. În anul 1970, UTA a jucat în cupele europene, unde a trecut de deţinătoarea Cupei Campionilor, Feyenoord Rotterdam după un 1-1 în Olanda şi 0-0 pe un stadion neîncăpător la Arad, unde din capacitatea de 12.000 de locuri s-au înghesuit 20.000 de spectatori. În anul următor, UTA a ajuns în sferturile de finală ale Cupei UEFA, dupa ce a trecut de Austria Salzburg, Zaglebie Wałbrzych, din Polonia şi portughezii de la Vitoria Setubal, fiind eliminată în acea fază de englezii de la Tottenham Hotspur. După anul 1979 UTA a jucat mai mult în liga secundă, iar in sezonul 2005-2006 a ajuns chiar în Liga a III-a, dar a cumparat locul clubului Liberty Salonta, care tocmai promovase în Liga I. Dupa două sezoane a juns în faţa falimentului, fiind neprogramată în campionat, iar jucătorii devenind liberi de contract. De-a lungul timpului, aici s-au afirmat cateva nume legendare, ca Petschowski, Farmati, Bonyhadi, Coco Dumitrescu, Jenei, Pîrcălab, Igna, Brosovszky, Domide, Duckadam, Coraş, sau Iorgulescu.
Un istoric fara, istoric
Dupa doi ani de la ultima retrogradare, formatia aradeana se straduie sa revina pe