Vlad HOGEA M-a surprins placut noua lucrare a lui Francis Fukuyama, "America la rascruce", aparuta la Editura Antet. Ii cunosteam scriitura din volumele sale anterioare (intre care a facut epoca "Sfarsitul istoriei si ultimul om"). "Tema acestei carti", anunta autorul, "este politica externa americana dupa atacurile din 11 septembrie 2001. Subiectul imi este deosebit de apropiat. Considerandu-ma multa vreme un neoconservator, am crezut ca impartaseam o viziune comuna asupra lumii cu multi alti neoconservatori - inclusiv prieteni si cunostinte din administratia lui George W. Bush". Numai ca lucrurile au luat o alta turnura: "Ruptura dintre ceea ce am crezut eu si ceea ce pareau sa creada alti neoconservatori mi-a devenit evidenta in februarie 2004, cand (...) editorialistul Charles Krauthammer a rostit discursul (...) intitulat «Realismul democratic: o politica externa americana pentru o lume unipolara». (...) Am tras concluzia ca neoconservatorismul, atat ca simbol politic, cat si ca ansamblu ideatic, s-a transformat in ceea ce eu nu mai pot sustine". Fukuyama crede ca "dezvoltarea (...) a fost intotdeauna o fiica vitrega a politicii externe americane. Politica externa avea in centru activitati precum purtarea razboaielor, contracararea amenintarilor sau negocierea unor acorduri. Dezvoltarea aparea totdeauna la urma, ca un fel de operatiune de curatenie indeplinita dupa ce actorii «seriosi» parasisera scena". Pentru normalizarea situatiei, "in dimensiunea politica a dezvoltarii, Statele Unite ar trebui sa-si fixeze drept obiectiv promovarea bunei guvernari, nu doar a democratiei. (...) SUA ar trebui sa promoveze dezvoltarea economica a tarilor sarace atat ca pe un scop in sine, cat si ca pe un complement la eforturile americane de promovare a democratiei, de vreme ce democratia este mult mai usor de consolidat pe fundalul cresterii economice. (...) Este pur si