Distanta dintre vorbe si fapte se vede cel mai clar acum, cind tara colcaie de someri, este datoare-vinduta, iar dregatorii se cearta ca la usa cortului pe os. Fac eforturi ca sa nu scriu nimic despre campania electorala, recent inceputa. Recent? Tot anul acesta a fost unul de campanie, mai mult sau mai putin mascata. Harhateala din coalitia guvernamentala nu a insemnat altceva decit pregatirea confruntarii care, in sfirsit, a venit! Seceta de peste vara a facut cu atit mai avida nevoia de vorbe-vorbe-vorbe. Mass-media exulta: au atins, chiar daca pentru o scurta perioada, ratingul pe care si-l doresc mereu. Comentatorii, purtatorii de cuvinte, analistii alearga cu limba scoasa de la o televiziune la alta. Unii si-ar dori, prin sciziparitate, sa fie in mai multe locuri deodata. Si chiar reusesc. Discursurile au devenit deja redundante. Si inutile. Campania ar putea sa se incheie miine, la toti nasturii. Stim deja cu cine „voteaza" anumite televiziuni, anumite ziare. Stim pe cine va ataca, pe cine va lauda cutare politician, cutare comentator. De aici si o anume lehamite pentru retorica gonflata a dumnealor. Poate de aceea un ziar precum „Adevarul" a eliminat din paginile sale orice aluzie politica. Decizie ciudata si, probabil, neproductiva in lumea lui zoon politikon. In vremuri de criza, oamenii cauta normalitatea. Si nu ma refer la criza economica, adinc infipta in organismul social, ci la criza morala si, mai ales, la cea mentala. Ma scuzati, dar am impresia ca patria noastra a consumat - prin reprezentantii ei - prea multe halucinogene. Ca sa nu zic ca-i atinsa de paranoia. Sau de prostie. De ce imi vin in minte chiar acum reprezentari din Creanga, precum prostanacul acela care cara soarele-n casa cu oboroaca? Sau celalalt prostanac, care vroia sa urce vaca pe scari, in loc sa coboare finul din pod? Sau prostanacul care se duce la tirg cu o pereche de boi si se