Ai crede după filele zilei de 7 noiembrie 1989 din agenda Cabinetului 2, că şi la Tovarăşa era sărbătoare. Dar măreaţa şi glorioasa victorie a revoluţiei bolşevice nu se mai aniversa la Bucureşti după Declaraţia din aprilie 1964 altfel decât prin simpozioane, expoziţii şi conferinţe. Trecuse de mult vremea paradei militare, a Arlusului, declaraţiilor de veşnică dragoste şi recunoştinţă faţă de măreaţa Uniune şi conducătorii ei. Să aminteşti de ele era, în 1989, o blasfemie la Bucureşti.
O zi fără nici o şedinţă era însă o raritate pentru programul Ceauşeştilor din ultimele luni.
La 10:05 în biroul Tovarăşei a venit Poliana Cristescu. "Discutau şi ele aşa ca între femei", opinează demnitarii care frecventau Cabinetul 2 despre aceste dese vizite ale fostei nurori. Pe parcursul anului 1989, şeful de cabinet al Elenei Ceauşescu nu a avut niciodată prilejul să consemneze vizita ginerelui, a fiicei Zoia ori a fiului mai mare, Valentin. La începutul anului divorţase şi Valentin Ceauşescu de Iordana Borilă. Soţii Ceauşescu nu se bucuraseră de căsătoria lor. Îl descurajaseră şi pe Nicu, fiul cel mic, să se însoare cu Donca Niculescu-Mizil. Dacă ei "combăteau", în şedinţe, tendinţele de prietenie şi colegialitate între componenţii CPEx, cu atât mai puţin doreau încuscriri cu foşti ori actuali înalţi activişti. Nu-şi imaginaseră însă divorţuri în familia lor. Nici Nicu, nici Valentin nu ţinuseră seama de Codul eticii şi echităţii socialiste, sperietoarea activiştilor sătui de neveste.
După 35 de minute de discuţii cu fosta noră, următorul interlocutor al Elenei Ceauşescu a fost generalul Iulian Vlad. Aproape o oră şi jumătate, şeful Securităţii a vorbit între patru ochi cu Tovarăşa (orele 10:40 - 12:03). Să-i fi cerut ea, personal, informaţii despre tulburările din Germania de Est, Cehoslovacia şi Bulgaria?
Au veni
