Plânsul nou-născuţilor are accentul regiunii din care provin mamele lor, după cum au constatat cercetătorii germani, care au studiat prin comparaţie primele semnale vocale ale bebeluşilor germani şi francezi, timp de cinci zile după naşterea lor.
În primele zile după naştere, plânsul nou-născuţilor are un "grafic" tipic. Sunetele pe care le scot sunt simple, crescând mai întâi în intensitate, iar apoi scăzând. După câteva săptămâni, plânsul bebeluşilor e din ce în ce mai sofisticat, variind şi ca intensitate, şi ca durată.
Cercetătorii de la Universitatea germană Wurzburg, conduşi de Kathleen Wermke, au urmărit plânsul unui grup de 60 de nou-născuţi înfometaţi, 30 dintre ei fiind germani şi 30 francezi, în primele cinci zile de la naştere, scrie Daily Mail. Specialiştii au înregistrat plânsetele copiilor, apoi le-au analizat cu ajutorul computerelor şi au constatat că micuţii francezi încep să plângă încet, sunetele lor crescând treptat în intensitate, în timp ce plânsul bebeluşilor germani debutează cu sunete puternice, a căror intensitate scade apoi treptat. Aceste două feluri de plâns au, de fapt, caracteristicile limbilor franceză şi germană: plânsul copiilor francezi are un accent nazal, iar cel al bebeluşilor germani are calitatea strigătului teutonic.
IMITATORII DIN UTER
Rezultatele studiului cercetătorilor germani sugerează astfel, pentru prima oară, că bebeluşii "trag cu urechea" la conversaţiile părinţilor lor încă de când sunt în uter. Studiile de până acum reuşiseră să demonstreze că bebeluşii pot doar să recunoască sunete şi voci pe care le-au perceput când erau în uter. Însă "descoperirea dramatică a acestui studiu nu este că ei recunosc limbajul, ci aceea că nou-născuţii preferă să reproducă tiparele melodice ale limbii pe care au auzit-o în ultimul trimestru al vieţii lor în uter", a explicat Wermke. Spec
