Care va sa zica, "organizare, disciplina, rabdare". Banal, nu? Da, dar e o floare atit de rara sa le ai pe toate trei laolalta intr-un club de fotbal, intr-un partid, intr-o institutie din Romania, nu-i asa? Zilele trecute, o stire din tabara fotbalistilor de la Unirea Urziceni a facut inconjurul tarii: antrenorul Dan Petrescu, iata - pe linga multe alte „chestii" (cum ar fi tinerea lor in cantonament si dupa fiecare meci, pina a doua zi) - nu le da voie elevilor sai nici macar sa poarte ce ghete vor ei! Este vorba, evident, de cele sportive, cele cu care se antreneaza si joaca meci de meci. Mai exact, n-au voie sa vina cu ghete colorate, asa cum au aparut in anii din urma si am vazut la tot mai multi fotbalisti-vedete (sau macar cu aere de vedeta)! Pare un detaliu banal, pe de-o parte, si pe de alta unul care parca ni-l infatiseaza pe antrenorul mereu certat cu arbitrii drept un tip chiar rigid si lejer retro, cita vreme el vine azi si considera ca ghetele adevarate de fotbal sint negre, nu rosii, aurii sau roz!... Ei da, interesanta atitudine, nu-i asa, in miezul unei epoci besmetice in care fiecare individ care vrea sa iasa intr-un fel sau altul in fata face pe dracu'n patru ca sa se evidentieze de ceilalti prin ceva: vreun cercel in urechi (chestie si ea banala, deja), vreo tunsura mai fitoasa, niscaiva zorzoane ici, ceva brizbrizuri colo, un bocanc auriu personalizat cu numele vedetei pe el etc. etc. Iar din toata fraza asta hai sa retinem un cuvintel: „fitos", de la „fite". Exact, Dan Petrescu, prin recursul la moda veche cu ghete de-o singura culoare in picioarele tuturor fotbalistilor echipei pe care o antreneaza, nu face altceva decit sa elimine din start ideea de fite, fitozitatea, daca pot spune asa. Care fite, fiind prin definitie ceva exterior, pentru „ochii lumii", daca le dai friu liber, nu fac decit sa distraga atentia aceluia care le are-n cap de la