"România are un monument al Holocaustului. Numai că acest lucru nu este suficient: statul va trebui să-şi asume şi responsabilitatea pentru crimele fascismului", comenta, zilele trecute, cotidianul austriac Die Presse.
Parafrazând, aş putea spune şi că România are un monument dedicat frontieriştilor: Danubia. Dar nu numai că statul nu şi-a asumat responsabilitatea pentru crimele de la graniţă din timpul comunismului, dar până acum nici măcar n-a dat semne că l-ar interesa adevărul.
În ciuda eforturilor mai multor jurnalişti români de a atrage atenţia asupra unei tragedii naţionale care o depăşeşte, ca dimensiuni, pe cea a morţilor de la Zidul Berlinului. Vorbim aici despre fenomenul "frontieriştilor". Adică acei oameni care au plătit cu vieţile lor sau cu libertatea dorinţa de a fi... liberi, trecând ilegal graniţele ţării în timpul regimului comunist.
ÎN NUMELE ADEVĂRULUI
Fenomenului frontierist i-a dedicat acum un volum şi Brânduşa Armanca, în prezent directoarea Institutului Cultural Român din Budapesta, care nu şi-a uitat cariera de jurnalist şi nici pe cea de profesor universitar. Doamna Armanca aduce, prin "Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii", un omagiu atât frontieriştilor propriu-zis, cât şi ziariştilor care au încercat să reconstituie, prin articolele sau documentarele lor de televiziune, ceea ce am putea uşor numi "epoca frontieriştilor".
Printre materialele de presă citate de Brânduşa Armanca se numără şi campania "Cauza morţii: libertatea" - "Cazanele morţii", a Jurnalului Naţional, care a dedicat frontieriştilor câteva luni de muncă.
RECUPERARE
Ea şi-a lansat cartea zilele trecute la Universitatea Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca. "Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii" a apărut în 2009, datorită unui proiect finanţat în 2008 de Institutul de Investigare a Crimelor Co