LA 78 DE ANI. Veteranul muzicii de jazz spune că nu-i pare rău că „nu a fabricat copii în comunism” şi că femeile de azi sunt interesate numai de „gimnastica la pat”

EVZ: Cum vă mai simţiţi după operaţia pe care aţi suferit-o pe inimă?

Johnny Răducanu: Da, iau 36 de pastile pe zi, am operaţii pe inimă, diabet. Sunt momente când nu pot să înghit atâtea pastile... Uffa... Trebuie să beau mult lichid. Avea dreptate Nichita: „Bătrâneţea e de neacceptat”. Din păcate, respectul nu e la el acasă în România. E mai bine de Nichita că a murit aşa de tânăr.

Cum puteţi spune aşa ceva?

Ei, iaca, o zic... Sunt singur, singur, singur. Nu mă descurc. Nici nu mai pot să mă îngrijesc cum trebuie, boala mă opreşte, mă dor toate încheieturile. Soţia mea, Geta, a fost o persoană foarte importantă în viaţa mea. A murit! În decembrie se fac doi ani de când am rămas singur.

Ce aţi apreciat cel mai mult la o femeie?

Eu am ajuns să apreciez relaţiile cu femeile la alt nivel, eu socot că e superior să ai o relaţie spirituală cu o femeie. Nu mai găseşti aşa ceva în ziua de azi! Eu cu soţia mea am avut o asemenea relaţie, am fost căsătoriţi 50 de ani. Geta era o intelectuală fină din Iaşi, părinţii ei erau intelectuali. Şi eu am făcut liceul în Iaşi. Apoi, am plecat la Cluj, la şcoala franciscană. Am umblat pe toată planeta.

Nu regretaţi că n-aveţi copii?

Nu s-a putut să fabrici copii în comunism şi să faci şi performanţă. Copiii îţi cer de mâncare. Nu regret nicio clipă că n-am copii. Am văzut ce au păţit toţi cei care au copii. Am un prieten cu copiii plecaţi în lume, unul este doctor renumit la Paris, celălalt băiat de-al lui este la Sidney. Acum, omu’ a căzut pe scară, e paradit rău de tot, iar eu merg să-l îngrijesc. Ce-ţi ajută, aşadar, să ai copii? Am văzut şi în SUA, copiii de-abia aşteaptă să te in