Pe 22 noiembrie avem alegeri prezidenţiale. Şi REFERENDUM. Cum era de aşteptat prim-planul dezbaterilor din spaţiul public este acaparat de campania pentru desemnarea noului şef al statului român. Se discută prea puţin, mai mult prin pauze, şi despre referendum. Chiar şi atunci, aspectele supuse disputei politice au fost mai degrabă cele legate de legalitatea, moralitatea şi oportunitatea convocării referendumului odată cu alegerile prezidenţiale. Altfel spus se analizează doar forma nu şi fondul problemei. Dacă tot suntem cantonaţi deocamdată în această parte a analizei, pot să afirm eu ceea ce se vede cu ochiul liber. Că acest referendum este o şmecherie dâmboviţeană marcă înregistrată Băsescu, menită să-l pună pe candidatul Traian Băsescu, în campanie, călare pe o temă populară şi să distragă atenţia electoratului de la promisiunile neonorate ale domnului preşedinte. Este evident că este o manevră imorală şi inoportună, poate chiar ilegală şi neconstituţională.

Dincolo de toate aceste aspecte, dacă tot avem referendum haideţi să vedem şi fondul problemei. Ce ne întreabă Traian Băsescu? Cum vom răspunde?

Vom avea două buletine de vot aferente referendumului, fiecare cu câte o întrebare:

1. Dacă suntem de acord cu reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300.

2. Dacă suntem de acord cu trecerea la un sistem parlamentar unicameral.

Presupunând că avem minime cunoştinţe despre activitatea parlamentară şi diferenţa dintre sistemul bicameral şi unicameral, nu vreau să întru în interminabila polemică despre superioritatea, avantajele sau dezavantajele unuia sau altuia dintre cele două sisteme parlamentare. Vă propun să facem o analiză pe baze ştiinţifice (poate sună prea savant) a temelor supuse referendumului, din două perspective: una statistică şi una istorică.

Uniunea Europeană are 27 de ţări membre dintre care 13 au siste