După o perioadă în care reuşeşti să te cârpeşti cu una-alta, vine o perioadă neagră. Şi unde mai pui că te prinde şi când eşti cu moralul la pământ. Supărată foarte, pentru că nu vedeam nici o ieşire şi mai aveam trei zile până la leafă, m-am dus acasă şi am făcut un gest "sinucigaş", adică, am atacat rezervele cele mai bine tăinuite. Ce era să fac? Nu avem timp, nu aveam bani şi nici alimente nu se găseau, după informaţiile precise oferite se specialiştii codari.
Cu mare strângere de inimă, am atacat două bucăţi de macrou afumat şi trei ouă. Am curăţat peştele de oase şi piele, l-am făcut bucăţele şi l-am stropit cu zeamă de lămâie, în care l-am lăsat o oră. Între timp am tăiat două pâini felii, cam de un deget groase, pe care le-am trecut uşor prin iaurt şi le-am montat într-o tavă unsă cu puţin ulei. Am bătut ouăle şi le-am amestecat cu feliuţe de măsline şi cubuleţe de gogoşari acri. L-am pus în tigaie, cu puţin ulei încins, şi le-am închegat uşor. Am luat câte puţin şi am întins pe fiecare bucată de pâine din compoziţia de ouă. Am pus peste fiecare felie de pâine bucăţi de peşte şi am turnat cu linguriţa toată zeama de lămâie în care a stat peştele pe fiecare bucată. Am montat câte o jumătate de felie de lămâie pe fiecare felie şi am dat tava la cuptor pentru 20 de minute. Între timp am tocat cât mai fin o legătură de mărar şi o jumătate de legătură de pătrunjel.
În zece minute, mirosul înnebunitor de afumătură şi-a făcut efectul asupra vecinilor. Uşi trântite, vânzoleală. Pe toţi îi găsise să-şi ducă gunoiul! Jenica a venit "după miros". Am pus-o la curent cu situaţia cumplită în care mă aflam şi am ascultat şi lamentările ei. În cazul acesta, situaţia era gravă de tot, dacă ea, care era campioană la făcut rost de una şi alta, scârţâia din toate încheieturile. M-a asigurat că-şi va lua revanşa şi m-a întrebat pe nerăsuflate: "Da', ce ai
