În octombrie 1989, Marius Hara­bagiu era soldat în termen la o unitate de infanterie din Râmnicu Sărat. De câteva luni câştigase titlul naţional la juniori, la lupte libere. Cariera sa sportivă era în acel moment pusă sub semnul în­tre­bării, având în vedere că la Râmnicu Sărat nu putea să se an­tre­neze. De la Hunedoara, an­trenorul său încerca să îl mute de acolo. A ajuns câteva săptămâni mai târziu la Buzău, dar ziua de 22 decembrie a pus capăt carierei sale de performanţă.

RĂZBUNAREA MAIORULUI

În octombrie 1989, soldatul Ma­rius Harabagiu a câştigat meciul decisiv pentru ASA Buzău, la categoria 100 de kilograme, la lupte greco - romane. Astfel, asociaţia sportivă din Buzău a reuşit să rămână în prima divizie.

În 1989, AS Constructorul Hunedoara avea o puternică secţie de lupte. Unul dintre sportivii de aici, Marius Harabagiu, reuşise, în pri­măvară, să câştige titlul naţional la juniori la lupte libere, categoria 100 de kilograme. Şi alţi elevi ai antrenorului Emil Nicoară obţi­nuseră rezultate foarte bune în diverse competiţii. Din păcate, trei sportivi foarte buni, Marius Ha­rabagiu, Nicolae Traşcă şi Sorin Ju­verdeanu urmau să fie încorporaţi. Perioada de recrutare a coincis cu cea în care luptătorii se aflau în cantonament, pe Litoral. Acest lucru a stârnit furia unui maior de la Deva, care i-a trimis pe cei trei să îşi efec­tueze stagiul militar la UM 01258 din Râmnicu Sărat.

"În data de 21 septembrie 1989 am fost încorporat, alături de Nicu Traşcă şi Sorin Juverdeanu. Nea Emil Nicoară, an­tre­norul nostru, era foarte supă­rat că am fost trimişi tocmai la Râmnicu Sărat. Speraserăm că vom ajun­ge la Târgu-Jiu, unde am fi putut să ne continuăm activitatea sportivă. Antrenorul a tot făcut intervenţii peste intervenţii ca să ne transfere. Nu ştiam că nu se putea face asta, pentru că nu erau permise transferurile într