Caragiale dă literaturii române o bijuterie de cruntă satirizare a naţionalismului ieftin. Februarie 1893. Camera Deputaţilor votează Legea pentru organizarea învăţământului profesional, înaintată şi susţinută de Petre P. Carp, ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor în guvernul conservator al lui Lascăr Catargiu (27 noiembrie 1871- 3 octombrie 1895). Legea e contestată violent de opoziţia liberală, pentru că nu interzicea evreilor accesul la şcolile profesionale. Anastase Stolojan, unul dintre fruntaşii PNL, lansase acuzaţia de antiromânism, cerând ca doar românii să poartă urma aceste şcoli.

„Moftul român” e o publicaţie  satirică. Presa aşa-zis serioasă, de opoziţie, îşi exprima indignarea în astfel de ocazii, apărând cu prima pagină în chenar negru, plesnind sub explozia celor doar câteva rânduri isterice, tipărite cu negru şi ţipând isteric. Parodiind acest stil de a face presă, după votarea Legii, „Moftul român“ din 7 februarie 1893 apare cu pagina întâi în chenar negru. Sub un titlu şi el parodic („Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!!“), Caragiale dă literaturii române o bijuterie de cruntă satirizare a naţionalismului ieftin.

În stilul gazetelor violent protestatare, el începe prin a se explica: „Aşa de june «Moftul» şi deja mâhnit şi trist? iată ce-şi va zice desigur publicul văzând foiţa noastră cernită. Da, trist! da, mâhnit! da, cernit! Durerea adevărată e sobră de cuvinte, este mută… Să tăcem dar şi să plângem: Consumatum est!“ Urmează trecerea în revistă a faptului care a stârnit gestul „Moftului român“ de a apărea în chenar negru. „Ieri s-a dat în dealul Mitropoliei, cu 95 bile albe, contra 22 negre, lovitura de moarte României! Onoare celor 22 bile negre! ele singure sunt români adevăraţi! Căci – acele 95 bile albe nu sunt albe decât în batjocură: albul nu e coloarea doliulu