Mihai Gâtlan, un tânăr de 19 ani şi 9 luni, a fost prima victimă a represiunii din Capitală. Familia a aflat de moartea lui la trei zile după fuga cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu. Pereţii Sălii Dalles sunt încărcaţi şi acum de crucile şi plăcile comemorative ale tinerilor împuşcaţi la 21 decembrie. Într-un colţ, deasupra unei cruci, se distinge chipul lui „Miki“. 21 decembrie 1989, ora 17.30. Forţele de represiune încearcă să-i împrăştie pe protestatarii din zona Intercontinental – Sala Dalles. Un camion scăpat de sub control intra în plin în mulţime. În momentul imediat următor se trage şi o rafală asupra grupului de răniţi. Bilanţul: patru morţi. Printre ei, şi Mihai Gâtlan, un tânăr de 19 ani şi 9 luni.
Destinul unei familii
Ion Gâtlan are acum 64 de ani. Este pictor. În decembrie 1989 lucra la Centrala Uleiului. În dimineaţa de 22 decembrie venise în Piaţa Palatului împreună cu soţia lui, Mihaela, să protesteze în faţa sediului CC al PCR. „Eram cu soţia. Când am văzut ce este în Piaţă i-am spus: «Mergi tu acasă şi ai grijă de copii!»“. Aveau trei fete şi doi băieţi.
Soarta l-a adus pe Gâtlan faţă în faţă cu Ceauşescu. „Am vrut să merg iniţial cu soţia să vedem şi noi ce s-a întâmplat la Dalles. Nu am mai mers. Ăsta a fost destinul, atunci. Dacă o făceam, alta era situaţia. Când a ieşit Ceauşescu la balcon cred că nu aruncam numai cu pământ în el. Sau când am intrat în CC nu mă opream, fugeam pe terasă după el”, spune Ion Gâtlan. El nu a ştiut până la 24 decembrie 1989 că fiul său era mort. Gâtlan a intrat în CC la data de 22 decembrie, când Ceauşescu fugea spre elicopter.
„Am crezut că e la bunici, la Roşiori“
Gâtlan ajunsese în nucleul de revoluţionari din CC al PCR. „Cum mă aflam eu, la 24 dimineaţa, în CC, m-a întrebat cineva dacă eu sunt Gâtlan şi dacă am un băiat mai mare, aşa. Am
