Citeam deunazi despre suferintele unui artist de peste Ocean, dupa divortul, care la ei, e la ordinea zilei. Si totusi, omul a avut de suferit! Rasfoind revistele pentru femei am gasit sfaturi cum sa trecem in citiva pasi peste momentul nasol al despartirii.
Deseori am auzit de perechi care au ales calea separarii, locuind apoi impreuna in pace si prietenie, divortati fiind doar in acte, pentru a pastra cele doua apartamente pe care le aveau fiecare in parte inainte de casatorie. Legile din epoca de aur nu permiteau ca unii sa huzureasca, iar altii sa nu aiba un acoperis deasupra capului. Desigur era vorba de legile care actionau asupra omului de rand. Acei “Julien Sorel”-i ai societatii care incercau sa se ridice asupra statului lor social, caci legea era si pe atunci o bariera pe sub care se poate trece…
Si mai sunt tinerii din ziua de azi, care prea repede se leaga la cap, fara nici cea mai mica urma de durere -cica se dezvolta mai repede decat generatiile anterioare- ca apoi la fel de vertiginos si direct proportional cu fastul ceremoniei nuptiale sa fuga la tribunal pentru divort. In majoritatea cazurilor, insa, cei care au mai mult de suferit sunt copiii.
Nu pot uita acea fetita care dupa un astfel de eveniment s-a inchis in sine, a refuzat comunicarea, societatea, joaca… Unii o considera rusinoasa, iar altii, un caz dificil. Speriata, avand impresia ca le sta in cala tuturor, refuza orice apropiere in incercarea ei de a se face mica, mica. Si totusi, vorbind despre viitorul pe care si-l imagineaza probabil mai bun, am reusit s-o scot din letargie. Cu o voce total schimbata, m-a salutat si m-a intrebat: ce doriti? Din magazinul ei imaginar ar fi dat orice…Vraja s-a spart cand i-am cerut un penar roz, unul mic. Si nu avea!
Citeam deunazi despre suferintele unui artist de peste Ocean, dupa divortul, care la ei, e la ordinea zilei. Si tot
