Valuta nu şi-a găsit încă locul pe piaţa autohtonă pentru că se tranzacţionează, de regulă, doar pentru plata ratelor la credite, lucru posibil şi prin operarea directă în cont. Chiar dacă sute de mii de români au contractat în anii trecuţi credite în franci elveţieni, valuta lipseşte cu desăvârşire de la casele de schimb, care vând doar ceea ce reuşesc să cumpere. În anii 2006-2008, euforia creditelor în franci elveţieni i-a cuprins pe câteva sute de mii de români, prin nivelul redus al dobânzii pentru moneda exotică. Toţi aceştia au acum rate de rambursat către bănci. Cu toate acestea, valuta a întârziat să apară pe piaţa autohtonă şi în formă fizică. Aproape toate tranzacţiile se efectuează în cont la plata ratelor, pentru că alternativa nu există.
Pentru că împrumutatul nu are de unde să procure franci elveţieni în forma fizică, acceptă cursul impus de banca creditoare, ce poate puţin mai mare.
O rată, încropită de la câteva case
Cele mai multe case de schimb independente afişează cursul doar pentru cumpărare pentru că, la vânzare, nu au ce scoate. Situaţia este similară şi în cazul băncilor. Aici, de cele mai multe ori, poţi cumpăra doar ce s-a încasat în ziua respectivă, iar suma nu-ţi ajunge nici măcar pentru jumătate de rată. De exemplu, de la una dintre sucursalele OTP Bank, prima bancă care a lansat împrumutul exotic pe piaţa românească, nu puteam cumpăra mai mult de 600 de franci elveţieni (CHF), echivalentul a 1.740 de lei.
„Fiind o monedă lentă, plafoanele aprobate pentru agenţii sunt foarte mici. Clienţii cumpără doar pentru rate şi, de obicei, tranzacţiile se operează direct în cont“, ne-a explicat funcţionara de la ghişeu. La Piraeus Bank, unde suma din casă depăşea cu puţin 1.000 de CHF, ni s-a recomandat să cumpărăm de la mai multe sucursale pentru a strânge valuta necesară pentru două rate (aproxim
