La o emisiune a lui Robert Turcescu, una dintre puţinele emisiuni electorale în care nu se sporovăieşte inutil, Crin Antonescu a găsit de cuviinţă să polemizeze cu toţi cei care au presupus o negustorie între domnia sa şi Mircea Geoană în perspectiva celui de-al doilea tur de scrutin.

Printre cei mustraţi s-a aflat şi subsemnatul. Dat fiind că tonul folosit n-a fost unul jignitor, n-am de ce să mă supăr. Am însă de ce să fiu niţel nedumerit.

Mă număr printre jurnaliştii care-şi bazează ipotezele pe ceea ce Serviciile Secrete numesc surse deschise. Altfel spus, pe fapte şi declaraţii publice ale politicienilor, partidelor şi, în cazul campaniei electorale, pe cele ale candidaţilor la Preşedinţie.

Alţi confraţi sunt într-un permanent contact cu principalii competitori, primesc telefoane sau SMS-uri după ce scriu un comentariu sau îşi expun părerea la un talk-show. Lucrând şi în presă, ei au posibilitatea să afle dedesubturi ale diferitelor fapte şi declaraţii, reuşind astfel să scrie şi despre adevăratele intenţii ale unor constante de campanie.

Eu nu sunt în contact cu nici un candidat. Nu primesc telefoane nici de felicitare, nici de reproşuri pentru ce mai scriu în paginile Jurnalului Naţional sau pentru ce mai dau din gură pe la câte o emisiune la care sunt invitat din an în Paşte, pentru că televiziunile mogulilor au nevoie de pamflete împotriva lui Traian Băsescu, şi nu de analize ale campaniei.

Conştient de acest handicap, nu exclud posibilitatea ca tot ce se vede de opinia publică în campania lui Crin Antonescu şi a partidului său să ascundă lucruri care-mi scapă. Cum ar fi, de exemplu, faptul că preşedintele PNL nu-l atacă pe Mircea Geoană să facă parte dintr-o subtilă strategie de câştigare a voturilor multor PSD-işti.

Până când nu-l vom vedea pe Crin Antonescu trecut în turul al doilea în