„Adevărul“ demarează un serial despre pandemiile care au îngrozit lumea. În primul episod: gripa spaniolă, care a făcut 50 de milioane de victime. Virulenţa cu care se răspândeşte gripa porcină şi greutatea cu care medicii reacţionează în faţa noului virus readuc în actualitate macabrele lecţii istorice predate de pandemii. Gripa spaniolă este etalonul în funcţie de care sunt evaluate astăzi toate pandemiile. În doar un singur an, între 1918 şi1919, a lăsat în urmă un tablou grotesc: peste 50 de milioane de morţi. Statisticile optimiste precizează că jumătate din populaţia lumii a fost infectată.

Rata mortalităţii cauzată de gripa spaniolă era de peste 250 de ori mai mare decât în cazul unei gripe obişnuite. Cei mai afectaţi au fost tinerii.

În anul 1918, agenţia spaniolă de ştiri „Fabra“ anunţa apariţia unei boli ciudate, fără a fi înregistrate cazuri letale. Virusul apăruse prima dată pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, însă cazurile nu au fost făcute publice. Pe front, soldaţii americani au trimis virusul înspre toate meridianele.

De ce „gripa spaniolă“?

Chiar dacă primele îmbolnăviri au apărut pe continentul american, maladia a intrat în istorie cu numele „gripa spaniolă“ fiindcă Spania a fost singura ţară care a publicat toate informaţiile cu privire la cazurile înregistrate. Fiind neutri în Primul Război Mondial, ştirile ibericilor nu erau denaturate de cenzură, lăsând astfel impresia greşită că peninsula era cea mai afectată de gripă.

În ciuda evoluţiei exponenţiale a numărului de victime, publicaţiile tratau  subiectul de la distanţă. Măcinată de crizele politice şi de problemele economice de după război, societatea era fără apărare în faţa noii ameninţări. În primăvara anului 1918, primul val de gripă spaniolă a trecut fără să îi fie intuit potenţialul cataclismic. Toamna şi iarna