Persoanele cele mai vulnerabile la deficitul de vitamina D, cunoscută pentru implicarea în menţinerea sănătăţii oaselor, sunt nou-născuţii şi persoanele de vârsta a treia. La micuţi poate determina rahitism, curbări ale oaselor şi ale coloanei, iar la bătrâni, decalcifieri care conduc la osteoporoză.

Strâmbă oasele copiilor

Una dintre cele mai grave afecţiuni care modifică scheletul şi care apar în primii ani de viaţă, rahitismul este consecinţa lipsei de vitamina D. Acest lucru se explică prin faptul că, atunci când vitamina D lipseşte din organism, apar tulburări ale metabolismului fosforului şi calciului.

Ca urmare, calcificarea oaselor copiilor devine defectuoasă, iar urmările vizibile ale acestei deficienţe necorectate la timp sunt coastele „evazate“, umflăturile la nivelul craniului, deformările picioarelor (sub formă de X sau sub formă de paranteze) şi afectarea coloanei vertebrale (scolioză şi cifoză). Mai mult, rahitismul este asociat adesea cu anemia, iar cele mai frecvente îmbolnăviri apar, de regulă, toamna şi iarna.

„Nou-născuţii sunt trataţi preventiv cu această vitamină sub formă de picături, până la vârsta de  un an şi jumătate. Ulterior, dacă este nevoie, medicul recomandă injecţii cu calciu şi cu vitamina D din luna septembrie până în luna aprilie, timp de zece zile“, explică medicul primar pediatru Gabriela Şuiu-Apostol de la Fundaţia Acces.

Favorizează fracturile

Un studiu recent, realizat de profesorul Stewart B. Leavitt, membru al Academiei Americane de Control al Durerii, a indicat faptul că procentul pacienţilor cu deficit de vitamina D care suferă de dureri de spate în perioada iernii este mai mare decât cel al persoanelor cu un nivel optim al acestei vitamine în organism.

Profesorul american a monitorizat 360 de pacienţi cu dureri cronice de