La 20 de ani fara o luna de la “Cupa Revolutiei”, romanul este chemat sa-si aleaga capitanul, care sa ocupe jiltul Palatului Cotroceni timp de cinci ani. Cum au trecut cele doua decenii peste tarisoara numita Romania o reflecta realitatea in care traim cu totii. Au facut ce-au facut mai marii politicii romanesti si iata-ne ajunsi in toamna anului 2009, constransi pentru a nu stiu cata oara sa ne perforam urechile cu promisiunile celor antrenati in competitia pentru scaunul de la Cotroceni.
Competitia se da pe toate fronturile, centrale, locale, scopul fiind acelasi, caldura si comoditatea bietului dar importantului obiect de mobilier. Privind la fisa tehnica a competetiei, monopolizate de cluburile sportive, rosu, galben, portocaliu, dar si cluburi private albe, putem vedea atleti care mai de care mai vitezisti si mai grabiti sa-si atace adversarul, cu faulturi verbale demne de cascadorii plansului. O parte din competitori incearca din rasputeri sa sparga becul farului care lumineaza tot mai palid “traiul bun” al tuturor romanilor, tot mai orbiti de apa sarata a marilor si oceanelor promisiunilor electorale.
In competitie au intrat si sportivi adiacenti, dar care s-au trezit sanctionati cu cartonas rosu pe motiv ca “Beckenbauer de Hermanstadt” nu este legitimat economic la vreun club din Pontus Euxin. Putem sa remarcam foarte usor si sporturile pe care se dau bataliile, cum ar fi “Reforma cu balonul oval”, “Promisiuni la sol si bara fixa” sau sportul rege in Romania, cel al golurilor noastre de toate zilele, materiale, spirituale si economice. Tabela de marcaj continua sa arate un scor relativ strans, toti sperand ca fluierul de final al meciului, de pe 22 noiembrie, ora 22.00, sa-i gaseasca castigatori.
Ce va fi vom vedea, cine va promova, cine va retrograda sau cine va purta banderola de capitan de echipa pentru sezonul competitional 2009-
