Marea operaţiune de reconstituire a zilelor fierbinţi din decembrie 1989 este şi un exerciţiu de cunoaştere a oamenilor. A acelor oameni care au jucat un rol important în sfârşitul Ceauşeştilor. Oamenii Revoluţiei. Surprizele au fost de tot felul. Am descoperit caractere puternice, clădite pe corectitudine, onoare şi principialitate, dar şi personaje josnice, care de 20 de ani caută să scoată profit din Revoluţie.
Un ofiţer de rang înalt a renunţat la un weekend reconfortant pe Valea Prahovei pentru o discuţie densă, despre decembrie ’89, într-un Bucureşti ponosit. Un paraşutist cu misiuni speciale în acele zile fierbinţi a tăiat ţara în două pentru o reconstituire la faţa locului. Un agronom a stat câteva ore în câmp, pe o vreme câinoasă, pentru a explica la faţa locului cum a vrut să aresteze cuplul dictatorial la nici două ore de la fuga de pe sediul CC.
Un fost miliţian, actual comisar, a refăcut meticulos trei ore cruciale din viaţa de fugar a lui Ceauşescu. Un revoluţionar a reconstituit clipele magice ale intrării în Palat, altul - prima percheziţie aplicată „iubitului conducător”. Un ofiţer de cazarmă s-a scotocit prin lada cu amintiri preţioase ca să ne arate un glonţ mânjit cu sângele lui Ceauşescu.
Sunt oameni în faţa cărora îţi scoţi pălăria, pentru că efortul lor contează enorm în bătălia pentru adevăr. Din fericire, lista e mult mai lungă decât cea survolată mai sus. Din nefericire, spaţiul e prea mic pentru a-i aminti pe toţi aceşti eroi anonimi.
Există însă şi oameni josnici. Unii au certificate de revoluţionar şi, în virtutea acestei hârtii, primesc rente frumoase de la statul român. Asta nu-i opreşte să pretindă bani pentru orice frază pe care-o scot pe guriţa lor preţioasă. Iar unii sunt de-a dreptul impostori: cer bani în schimbul unor informaţii banale. Şi, culmea, mai găsesc şi fraieri.
@
