După cum promisesem, sâmbătă dimineaţă m-am apucat să prepar pulpe de pui umplute. Jenica îşi pregătise sufleteşte soţul, fiul, nora şi nepoata de frate, care locuia la ei pe perioada facultăţii, aşa că şi ei s-au trezit devreme. Şi am pus de treabă. Am sunat la uşa ei şi a apărut în prag ţinând în braţe un oloi plin cu tot ce-i spusesem că-i trebuie.
Am intrat la mine, în bucătărie, şi ne-am împărţit teritoriul de luptă, înjumătăţind suprafaţa mesei. Jenica, ştiind că am fixuri în ceea ce priveşte ordinea şi curăţenia, m-a lăsat să încep prima. Am citit lista ingredientelor cu glas tare: - 10 pulpe, cam pricăjite, dar pulpe, 6 cepe potrivite, 3 ardei graşi (cam scumpi), 6 roşii tari (nici o problemă, pentru că erau un fel de murături mai coapte), 3 morcovi, 2 cutii de 400 g cu ciuperci, 200 g slănină afumată, fără şorici (din tainiţă), 200 g brânză telemea, ruptă din suflet (în reţetă era caşcaval, dar facem o derogare, pentru că abia o procurase şi pe asta), o legătură mărar şi una pătrunjel, 4 ouă, o căpăţână de usturoi, o cană de vin alb (sau 3 linguri oţet de mere la o cană cu apă), sare, piper şi ulei pentru prăjit. În timp ce eu citeam, Jenica le aranja pe partea ei de masă, eu, la fel. Am scos castronaşe, farfurii, cuţite şi răzătoarea. I-am arătat cum să dezbrace fiecare pulpă de piele, fără să o rupă, până la capătul mic al piciorului şi cum să-i taie osul ca să nu se desfacă, transformându-le într-o punguliţă. Jenica a prins mişcarea. Le-am pudrat cu puţină sare şi le-am lăsat în aşteptare. Am scos carnea după patru pulpe, am tăiat-o bucăţele cât mai mici şi le-am pus cu puţin ulei şi puţină zeamă de lămâie într-un castronel. O coţcărie de-a mea: trebuia toată carnea şi mai puţine legume! Am rezistat cu greu tentaţiei de a le hăcui şi pe celelalte, dar gândul că mă va blestema congelatorul de vitregire a învins şi le-am vârât repede în sertar,