Am cunoscut-o pe Anna Zayer-van Ammelrooy la Copenhaga, la o conferinţă care a reunit peste 300 de jurnalişti şi redactori din toată lumea. Are în jur de 54 de ani şi atrage atenţia " chiar într-o mulţime de reprezentanţi ai unei bresle care nu suferă de timiditate " prin personalitatea energică, de om dintr-o bucată, obişnuit să obţină ce vrea, genul de individ care, dat afară pe uşă, se întoarce nonşalant pe fereastră. E un fel eufemistic de a descrie situaţia: în cazul ei, ca şi al multor ziarişti din zonă, arătatul uşii înseamnă de fapt intimidări şi ameninţări frecvente cu moartea, ba chiar şi supravieţuirea în urma unor atentate teroriste.

Redactor la cotidianul Al-Sabah al-Jadeed ("Noua dimineaţă" " nume ce are în spate o istorie în sine) şi fondator al unui canal TV privat, Anna mai prezintă o particularitate: este olandeză şi a ajuns în Irak urmîndu-şi soţul, Ismail Zayer, redactor-şef al cotidianului unde lucrează. Totodată, povestea ei se confundă cu evoluţia şi tribulaţiile Irakului post-Saddam: un loc aflat odinioară în prim-planul presei mondiale, despre care astăzi mai aflăm, sporadic, doar cîte o ştire seacă, fără explicaţii, cu încă un atentat terorist sau lupte între grupări şi miliţii rivale soldate cu cîteva zeci de morţi şi răniţi. Lupta pentru existenţa cotidiană, mai ales dintr-o poziţie ce presupune expunere publică, formează partea cea mai importantă a peisajului irakian de astăzi.

Din Italia în Algeria

Anna Zayer-van Ammelrooy a început să lucreze ca ziarist, imediat după terminarea studiilor, la o revistă bimensuală olandeză, OR-Informatie. A devenit, la un moment dat, redactor-şef, dar a renunţat la slujbă, pentru că "prefer să fiu pe drum, ca ziarist de investigaţie, cu perioade de calm acasă, ca traducător. Dacă stai la birou, această muncă devine adesea o rutină plicticoasă, care nu-ţi permite să-ţi dezvolţi şi să-