Arad, oraşul-martir de care nu-şi mai aminteşte nimeni. Aproape nimeni nu-şi mai aminteşte acum de Revoluţia de la Arad. Totuşi, acolo au murit 19 oameni, iar alţi 38 au fost răniţi în lupta cu nevăzuţii terorişti. Iar până acum, la fel ca în tot restul ţării, nimeni nu a răspuns în faţa legii pentru aceste tragedii.
Ori de câte ori s-a vorbit despre Revoluţia din '89, în ultimii 20 de ani s-a discutat numai despre Timişoara, Bucureşti, Cluj, Sibiu ori Braşov. În schimb, Aradul a fost plasat undeva la coada listei şi despre el s-a vorbit foarte puţin. Atât de puţin, încât straniile evenimente petrecute acolo au intrat până la urmă într-un nemeritat con de umbră şi uitare.
Cine îşi mai aminteşte acum despre Revoluţia de la Arad? În afară de localnici, aproape nimeni. Totuşi, acolo a fost o revoluţie ciudată, care, dacă ar fi continuat aşa cum începuse la 21 decembrie, avea toate şansele să rămână o "revoluţie de catifea", încheiată paşnic, fără nici o victimă. Nu a fost să fie aşa şi, începând cu noaptea de 22/23 decembrie, acolo au murit 19 oameni, iar alţi 38 au fost răniţi.
Acestor victime li se adaugă alţi patru oameni, originari din Arad, care au murit atunci în alte oraşe ale ţării. În contrast cu situaţia înregistrată în restul ţării, evenimentele de la Arad au luat o întorsătură dramatică numai după fuga cuplului Ceauşescu. Abia după aceea întregul oraş a devenit o "scenă" imensă pe care diversiunea "teroriştilor" şi-a făcut de cap nestingherită.
O altă caracteristică specifică a acestui centru revoluţionar este că, în zilele şi nopţile în care toată ţara părea angrenată într-un război straniu dus pe viaţă şi pe moarte cu nevăzuţii "terorişti", arădenii au fost, probabil, singurii români care nu au crezut nici o clipă că "agenţii superinstruiţi care trag din orice poziţie" ar fi aparţinut cu adevărat Securităţii.
