Claudiu Berlea era sergent major la o unitate de tancuri din Turda. În noiembrie 1989, în timp ce era în concediu la Hunedoara, s-a îndrăgostit de o prietenă a surorii lui mai mici. Voia ca de sărbători să se logodească. Visa să urmeze şi o facultate. Nimic nu părea să îi stea în cale...
"MAMĂ, DĂ ŞI AICI!"
Claudiu era singurul băiat al familiei Berlea, care mai avea două fete. Era răsfăţatul mamei. La 16 ani, Claudiu s-a angajat în Combinatul Siderurgic de la Hunedoara, la Secţia Turnătorie. Mergea şi la liceu, la seral. Nu se putea împăca cu gândul că va rămâne toată viaţa să lucreze acolo. El era altfel. Iubea pictura, îi plăcea să citească, îşi dorea să aibă o bibliotecă a lui. Învăţase să joace şah foarte bine. Era îndrăgostit de munte, unde fugea de câte ori avea timp.
Pentru că nu voia să rămână toată viaţa în Secţia de Turnătorie, Claudiu s-a înscris la examenul pentru Şcoala de Subofiţeri de la Piteşti, la tancuri. A intrat, chiar dacă nu a avut timp să se pregătească prea mult. Mama sa nu a vrut sub nici o formă să îl lase să intre în armată. "N-am vrut să se ducă acolo. Nici nu se pregătise. A venit acasă şi mi-a spus: - Mamă, am reuşit! Ştiţi ce am făcut?! I-am tras o palmă! Îmi era ciudă că s-a dus să dea examen la şcoala de subofiţeri. Noi nu aveam pe nimeni în familie care să fi fost militar. I-am zis: - Mamă, tu ai să fii plecat ca pasărea zburătoare, din unitate în unitate! Mi-a răspuns: - Dă şi în partea asta!, întorcându-mi şi celălalt obraz. L-am strâns în braţe. Lăcrimând, a murmurat: Mamă, 200 de băieţi au plecat acasă, plângeau şi ei şi părinţii lor, pentru că nu au trecut! Parcă am simţit că armata o să-i aducă necazuri", povesteşte mama lui Claudiu, Jenica. Armata nu a fost ceea ce se aştepta Claudiu să fie. La şcoală, el şi colegii lui au ajuns să rânească la porci şi la vaci şi să facă tot felul de mu
