Crin Antonescu a oferit, joi, electoratului o mostra a cum ar fi trebuit sa arate in mod normal campania sa. Un atac direct, precis si bine calibrat la adresa principalului sau adversar: “Mircea Geoana, someaza Antonescu, trebuie sa ne spuna daca a solicitat sprijin din partea Moscovei, in campania electorala”. Desigur, acesta este tonul just, aceasta este pozitionarea corecta. Dar la cat de lipsiti de inspiratie au fost consilierii sai pana acum, nu ar mira ca foarte curand sa descoperim ca iesirea de ieri nu a fost decat o singulara intamplare fericita. Un accident conjunctural pe fundalul unui torent de greseli tactice inspirate de o colosala eroare strategica.

Antonescu, om politic deloc lipsit de talent, ar fi meritat, fara indoiala, o campanie mai buna. Incompetenta strategilor ce i-au desenat campania l-a privat nu numai de intrarea in turul doi dar si de satisfactia de a sti ca – fie si in infrangere- si-a jucat cartea cum trebuie. Fapt este insa ca Antonescu a fost dus in ring, asezat cu spatele la adversar si pus sa se lupte cu iluziile si umbrele. Sa explicam.

Eroarea fundamentala a fost una elementara. Cei ce l-au ghidat in teren au citit gresit natura arenei strategice in care urma sa opereze si prioritatile ce decurg din aceasta. Toate datele si toate interpretarile spuneau un lucru: Challenger-ul lui Traian Basescu este Mircea Geoana. Crin Antonescu este challenger-ul challenger-lui. Corolarul acestei observatii este aproape tautologic. Ca sa ajungi sa te lupti cu Numarul 1, trebuie sa treci de Numarul 2. Challenger-ul challenger-ului trebuie sa-l invinga intai pe Numarul 2. Abia apoi se va putea concentra pe batalia finala. Fiecare pod trebuie trecut la vremea sa. Fiecare tur are logica sa. Logica turului intai este diferita de logica turului doi.

Altfel spus, Antonescu a fost introdus in teren si setat sa se lupte dir