Fosta disidentă germană Bärbel Bohley, urmărită de STASI şi arestată în anii 80, spune că îi evită pe nostalgicii după Germania împărţită.
Zilele acestea, când turiştii care ajung pe la Palatul Parlamentului din Bruxelles se pozează cu bucăţi din Zidul Berlinului pe care o mână sarcastică a desenat, printre altele, o gură uriaşă înghiţind un cap, foşti disidenţi, politologi, sociologi şi scriitori încearcă să tragă o linie: cât fac 20 de ani de libertate? „Credeţi-mă, nimeni nu mai vrea ca Zidul să existe din nou. Cei care spun asta nu ştiu ce vorbesc. Zidul înseamnă trecutul şi aşa va rămâne”, e concluzia categorică a lui Bärbel Bohley, fostă disidentă din Germania de Est, invitată marţi seara, la sediul Flagey din Bruxelles, la dezbaterea „Doors in Walls: how opposition opened possibilities of change”, din cadrul seriei de evenimente „Focus 89”.
Săptămâna de filme şi discuţii, la 20 de ani de la căderea Zidului, e organizată de Flagey şi reţeaua de institute culturale EUNIC Bruxelles, a cărei preşedinţie e deţinută pentru un an de Institutul Cultural Român (ICR) din oraşul belgian, condus de Andrei Ţărnea.
La discuţia moderată de criticul de film Louis Danvers au luat parte şi fosta disidentă rusă Natalia Gorbanevskaya, Gabor Demszky, primarul Budapestei şi fost opozant al regimului, Mario Sepi, preşedintele Comitetului european economic şi social (EESC), şi politologul Mihail Neamţu.
„Europa nu va mai fi împărţită aşa”
Replica lui Bärbel Bohley (65 de ani) era dată unui studiu citat dintr-o publicaţie germană, potrivit căruia 13% dintre germanii din Est şi 12% dintre cei din Vest regretă că Zidul e de-acum istorie. „Cei care sunt nostalgici după comunism sunt în special oameni în vârstă, cărora le-a rămas această idee fixă. Eu prefer să nu-i întâlnesc, să nu-i ascult, să nu le dau atenţie. Marea prob
