Pornit in cautarea originilor unui eveniment precum Festivalul de la Woodstock, care a schimbat nu doar istoria muzicii, ci si cultura pop a Americii, noul film al lui Ang Lee - Bine ati venit la Woodstock! / Taking Woodstock - surprinde si relaxeaza, dezamageste si amuza spectatorii in egala masura. Cei care afla din prezentarile eronate aparute deja in reviste ca filmul este o comedie muzicala asteapta in van, pe tot parcursul sau, sa asiste la secvente din istoricul concert gazduit intre 15 si 18 august 1969 la aproximativ 70 de km de Woodstock. In fapt, filmul lui Ang Lee este o fictiune extrem de atent reconstituita (dupa fapte reale) de scenaristul James Schamus, pornind de la cartea Taking Woodstock: A True Story of a Riot, a Concert, and a Life, scrisa de Elliot Tiber si Tom Monte. In 1969, tânarul Elliot Tiber, un designer de interioare care decoreaza baruri in Greenwich Village, New York si viseaza sa-si construiasca o cariera in California, se intoarce in mica asezare natala Catskills pentru a-si salva de la faliment parintii si micul lor motel aflat in ruina. Filmul intra cu o lentoare cam exagerata - chiar si pentru un asemenea preambul necesar - in atmosfera deprimanta a motelului "El Monaco", o darapanatura care zace in plin soare, fara clienti, cu usile vraiste si podelele scârtâind, ai carui eventuali clienti rataciti prin zona sunt alungati de rapacitatea proprietaresei motelului, care cere un dolar in schimbul unui prosop curat. In acest context, cu directorul bancii pe urme, pe care il implora sa-i mai acorde familiei o pasuire, Elliot isi pune la bataie toata bunavointa, creativitatea si restrânsa influenta pe care o are la Camera de Comert zonala pentru a iesi din datorii, dar nimic nu pare sa miste in acest loc unde nu se intâmpla nimic, in afara de o trupa de teatru famelica adapostita in sura. Momentul de izbucnire (cam expediat, dupa to