De-a lungul celor 50 de ani de existenţă, regimul comunist a generat, şi nu numai în România, şi un anume tip de civilizaţie materială. După 20 de ani de la prăbuşire, fabricile şi uzinele, elementele germinatorii ale acestui tip de civilizaţie, au ajuns ruine în România. Nici în alte ţări din Est situaţia nu e cu mult diferită, inclusiv în fosta Germanie "democrată". Funcţionează însă, şi încă peste capacitate, structura de habitat - blocul comunist.
CROCHIU DE EPOCĂ
Dintre răsturnările imaginilor- simbol ale epocii, la scala memoriei individuale spectaculos e Clubul presei arădene. În subterana temeinic zidită de meşteri austrieci, poţi să te crezi în şicul Parisului.
În '89, funcţiona acolo un bufet. Şi o popicărie zisă "şobolănie". Iar designerul Biro Ildiko era o fetiţă cu cheia apartamentului la gât. După proba competenţelor de "redefinire" a amintitului spaţiu, am fost curioasă să-i aflu opiniile despre habitatul blocului comunist.
"Nu s-a abordat tema în facultate, îmi spune după o pauză de reflecţie. Dar stilul cartierelor muncitoreşti îşi are originea în Şcoala Bauhaus, fondată de arhitectul Gropius la Weimar, în 1919. Stilul Bauhaus şi teoriile lui Le Corbusier despre "unitatea de locuit» au creat comunităţile moderne: mari cartiere la periferia oraşelor în plină expansiune industrială, unde să locuiască mulţimi de oameni, în condiţii decente şi cu costuri cât mai reduse."
Aşa s-au dezvoltat şi New Yorkul şi Parisul. Dar şi Moscova. Printr-un decret semnat în 1920, de Lenin, şcolile ruseşti de pictură, scultură şi arhitectură au fuzionat într-o instituţie cu misiunea pregătirii artiştilor pentru nevoile industriei, construcţiilor şi tehnicii. După desăvârşirea revoluţiei bolşevice, inspiraţia din principiile Şcolii Bauhaus n-a mai fost declarată. Stilul realismului socialist