Statul la cozi era un obicei, dar uneori era o adevărată relaxare. O să ziceţi că m-am ţăcănit! Nu, încă! Da, în ultima vreme, pe la cozi se spuneau cele mai grozave bancuri. Şi sunt convinsă că printre noi erau destui "ochi albaştri şi timpane", dar rezonau şi ei, plictisiţi de rapoartele de tot... pe care trebuia să le întocmească. Unii chiar participau activ.
Într-o zi, făceam o coadă la "nimic" sau la "pleasnă", cu mai multe persoane din diferite categorii: doamne, babe, domni, moşi şi altele. Eu eram la "altele", întrucât nu aveam o ritmicitate în participare, nici a doamnă nu prea arătam, dar nici a moş.
Aşa stând lucrurile, după ce am înjghebat o discuţie despre ţoale, am fost trecută la subcategoria "fată dragă" din categoria "altele". Atmosfera se încinsese şi s-au stârnit discuţii pe teme mai apropiate sufletului şi stomacului. O babă îşi freca, din când în când, genunchiul stâng. O doamnă a întrebat-o dacă o doare. Bătrâna i-a zis că nu o doare, dar nu-l mai simte. Un domn sobru a bombănit zicând că, dacă stă la cozi tot timpul, normal că o doare. Doamna se întoarse spre el şi-i zise: "Femeia a zis că i-a amorţit, nu că o doare!". Fapt pentru care, domnul foarte înalt şi sobru a privit-o de sus şi i-a zis: "O să amorţească de tot şi o s-o ducă pe targă ca în bancul ăla!". Doamna s-a întors spre mine şi-mi zise: "Care dracu' banc?". L-am stârnit din priviri pe domn. "Ăla în care un bătrân era pe o targă şi-l cărau sanitarii. Bătrânul i-a întrebat unde-l duc, iar ei i-au zis că la morgă. Şi moşul le-a zis că nu a murit încă, dar ei i-au zis că mai e drum până acolo!", i-a spus bancul domnul într-un stil cât se poate de plat, după care a aşteptat ca cineva să reacţioneze. Aş! Doamna n-a percutat, iar eu cunoşteam bancul.
Dar, fără să-şi dea seama, schimbase cursul discuţiilor şi au început bancurile. Mai întâi cele tematice, ad
