Pierdem zilnic locuri de muncă, bani, timp, însă se întâmplă mai des parcă decât oricând să pierdem oameni de mare valoare, pentru fiecare dintre noi, dar mai ales pentru naţiune.

Într-o perioadă în care politicul ţine capul de afiş, candidaţii luptând cot la cot pentru a obţine cât mai multe voturi, la doar o săptămână înainte de gongul final al alegerilor prezidenţiale, zbuciumul tuturor s-a oprit pentru o clipă, la momentul în care unul dintre cei mai mari actori ai teatrului românesc s-a retras de pe scena vieţii.

În vremuri în care totul parcă merge mult mai greu, parcă mai greu decât niciodată, pierdem şi puţinii oameni care au lăsat ceva în urma: multe roluri jucate impecabil, care au rămas în istorie. Marele actor a plecat din această lume într-un context atât de tulbure, politic, social, economic. Spunea cândva că „fiecare om trăieşte cum îşi alege". Acum însă ne este atât de greu să mai trăim cum vrem. Nu sunt bani, deci nici putere fizică, iar uneori nici motivaţie. Exact ceea ce nu le-a lipsit vreodată marilor actori cum este cel care tocmai ne-a părăsit.

Poate că, pentru mulţi, subiectul este trecut cu vederea, poate pentru unii sunt zile triste, însă pentru cei cu dragoste de artă, subiectul este unul marcant.

Mereu vrem altceva, programăm, vrem să schimbăm cât mai repede, cât mai mult. Toţi candidaţii promit ca vor face, că vor da mai mult tuturor celor din jur, mai mult decât au dat predecesorii. Însă atunci când sunt puşi în faţa faptului împlinit, când sunt acolo, cu puterea în mână, nu mai ştiu ce să facă cu ea sau, ca să nu şi-o piardă, o folosesc exact cum nu trebuie ori în scopuri proprii. Nimeni nu spune că misiunea celor care ne conduc este una dificilă. Dacă pe lista celor care ne vor conduce după 6 decembrie se regăseşte măcar pe la mijlocul listei cu priorităţi sprijinirea talentelor, tinere sau mai puţin tiner