Motto: „Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988) La început a fost informaţia: o editură bucureşteană a plătit 20.000 de dolari pentru drepturile de autor ale unui roman. Record absolut pentru România, unde sumele nu prea ies din graniţa a patru cifre. De ce-ar plăti o editură atâta bănet pentru o carte? Ce comoară neştiută s-o ascunde între copertele ei? Ori o fi vreo păcăleală a marketingului occidental?!
Marketingul e doar calea prin care ajungi la produs. El nu poate ţine însă locul produsului. Iar în cazul lui „Gargui“ (Editura Allfa, 2009), romanul de debut al canadianului Andrew Davidson, chiar nu e cazul, pentru că povestea este de-a dreptul fascinantă. O tulburătoare întretăiere a Raiului cu Infernul.
Conform dicţionarelor, „gargui = jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei, ornamentat, reprezentând adesea animale fantastice“. Mici sculpturi care împodobesc asemenea lucrări, precum cele ieşite din mâinile tinerei sculptoriţe imaginate de Andrew Davidson.
Această Şeherezadă modernă ţese cuceritoare legende amoroase, menţinând astfel trează atenţia unui tânăr care, în urma unui accident îngrozitor, nu-şi suportă trupul sluţit de arsuri şi vrea să se sinucidă. Providenţiala sculptoriţă încearcă astfel să-l salveze, plimbându-i cu abilitate mintea prin mai multe epoci şi ţări, din Japonia în Anglia şi din Islanda în Italia. Dar Dumnezeu o înştiinţează pe tânăra eroină că mai are de trăit exact cât să ducă la bun sfârşit 27 de garguie.
Pentru a reuşi acest du-te-vino în timp şi spaţiu, Andrew Davidson s-a documentat timp de şapte ani. Rezultatul este un roman magnetic: te atrage cu o forţă nevăzută şi te ţine captiv până la ultima pagină.
Cartea de debut a tânărului romancier canadian (40 de ani) a fost o adevărată senzaţie p
