Regizorul Alexandru Tatos ne-a oferit cu filmul său "Mere roşii" şansa de a arunca o privire, convingătoare şi lucidă, asupra unui mediu, respectiv cel medical, şi a câtorva oameni. Cu calităţi şi defecte, cu probleme, dar şi cu momente de graţie. Şi mai presus de toate ne-a dezvăluit un mare actor, Mircea Diaconu.
Alexandru Tatos, pe nedrept uitat de marele public, dar şi de colegii de breaslă, a fost iniţial atras de regia de teatru. Abia la 39 de ani a debutat cu un lungmetraj numit "Mere roşii" (1976). Încă de la acest prim pas şi-a câştigat un loc important, reconfirmându-şi valoarea cu "Rătăcire", "Duios Anastasia trecea", "Secvenţe" şi "Secretul armei... secrete". Fără a fi o capodoperă, "Mere roşii" a avut parte de scenariul lui Ion Baiesu, după nuvelă sa "38 de grade cu 2", aşternută pe hârtie ca urmare a unei lungi perioade petrecute în spital. "Mere roşii" este un film care nu se teme să privească realitatea în ochi, cinstit, fără fiţe.
Povestea aduce în prim-plan un doctor tânăr şi inflexibil, aflat în permanentă luptă cu indiferenţa şi ignoranţa semenilor săi, cu micimea lor sufletească, de fapt.
Acest doctor dintr-un oraş de provincie, acest băiat care împarte tuturor cu tandreţe mere roşii şi se antrenează dimineaţa ca un boxer profesionist, acel băiat îndrăgostit de o asistentă ce iubea la rândul ei un alt bărbat, acest june care îndrăzneşte să-şi facă meseria aşa cum crede el că trebuie şi nu aşa cum vrea şeful aduce la modul de a gândi cu de acum cunoscutului doctor House. Nu este la fel de arogant, nu şchioapătă, nu este cinic, mizantrop, nu este un om dificil, nici unul plin de păcate. Un singur lucru îi leagă, sunt medici străluciţi amândoi şi în felul lor iubesc oamenii la nebunie. Mai mult ca sigur că numai doctor House şi Mitică Irod, tânărul medic repartizat într-un spital de provincie, interpretat st
