Pelicula "The White Ribbon", regizata de austriacul Michael Haneke si considerata favorita la Oscarul 2010 pentru cel mai bun film strain, este elogiata in presa din Marea Britanie, care o considera o excelenta alegorie despre teroarea institutionalizata, ce poate stapani si distruge o natiune. Pentru "The White Ribbon" ("Das weiße Band", titlul original), nici nu se putea gasi un moment mai potrivit pentru lansarea pe marile ecrane decat in preajma aniversarii celor 20 de ani de la caderea comunismului, de la victoria impotriva dictaturii si a unor sisteme pe cat de distrugatoare, pe atat de condamnabile. In Marea Britanie, unde filmul ruleaza de vineri, criticii si presa se arata mai mult decat generosi in laudele cu pelicula considerata reperul de excelenta al lui Haneke. "Este o alegorie despre inceputurile fascismului, insa, in acelasi timp, una foarte contemporana. Povestea se poate aplica, practic, intr-o sumedenie de tari unde teroarea, initial misterioasa si triviala, ajunge sa stapaneasca, tari unde violenta revolutionara, miscata de scopuri potential pozitive, ajunge sa-si inghita propriii oameni", scrie The Times. Semnatar si al scenariului, cineastul austriac isi plaseaza actiunea intr-un sat din nordul Germaniei, in anii de dinaintea Primului Razboi Mondial. Pretextul - metodele de pedepsire a elevilor dintr-o scoala, care, sub ambalajul de ritual, ascund esenta mesajului despre pericolul unei doctrine a urii si a dezumanizarii. Metafora din povestea prezentata in "The White Ribbon", in care fascismul este substitut pentru orice inseamna dictatura si teroare, se inscrie intr-o reteta marca Haneke, o reteta a sensibilizarii prin intermediul copiilor - victime pe cat de inocente, pe atat de expuse riscurilor de orice fel intr-un sistem distrugator. La o alta scara si cu un alt scop creator, cineastul austriac a facut asta si in 1997, cand al sau "Funny Ga