La 30 de ani de la inaugurarea primului tronson, metroul e aproape la fel cum l-a lăsat Ceauşescu. Oamenii care l-au făurit spun că şi azi s-ar mai putea lucra ca atunci, dacă ar fi bani şi voinţă. Sursa: AgerpresSursa: EVZSursa: Agerpres
1 /.
O ştire din Scânteia anului 1989 - “Realizat la indicaţia secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, metroul bucureştean, obiectiv de o deosebită însemnătate economică şi socială, demn de capitala patriei noastre socialiste, funcţionează în prezent cu două magistrale, ce însumează 50 de km de linie dublă care străbat Bucureştiul. Totodată, în curs de finalizare se află lucrările la magistrala a 3-a: Gara de Nord-Dristor 2, în lungime de 10 km, urmând a fi dată în exploatare în luna august anul acesta. Astfel, lungimea totală a reţelei de metrou va atinge, în anul 1989, 60 de km de cale dublă, cu 38 de staţii, îndeplinindu-se cu un an mai devreme sarcinile stabilite”. Ştirea e la fel de valabilă şi azi, în 2009, când metroul bucureştean nu are multe în plus faţă de cât ne-a lăsat Ceauşescu.
Construcţia metroului a început în 1975, prin scurmături aparent fără noimă pe Splai, în apropierea Cotrocenilor. Avea să fie una dintre numeroasele ctitorii socialiste ce dădea sentimente înălţătoare de mândrie clasei muncitoare şi motive de raportări entuziaste liderilor de partid. Dincolo de scrierile avântate din epocă, sistemul comunist de “capacitare” a forţei de muncă ne-a lăsat la finele anului 1989 peste 60 de km de reţea de metrou, la care noi, democraţii, n-am mai reuşit să adăugăm decât opt km, cu greu, şi ăia fiind de fapt săpaţi tot de vechiul regim.
“Dacă nu ni-l făcea Ceauşescu…”
În spatele acestei realizări nu stă Ceauşescu, deşi ne-am obişnuit s-o spunem - “Dacă nu ni-l făcea Ceauşescu, dracu ne lua azi fără el” - ci poveştile de viaţă ale unor oamen
