● Jurnalul Naţional: Cum este să vă aflaţi în postura celui mai îndrăgit artist de muzică populară al ultimilor 20 de ani?
● Irina Loghin: În primul rând, trebuie să ai grijă de cei care te iubesc, de cei care îţi oferă atâta dragoste, atâta iubire zeci de ani. Trebuie să fii modest, să fii generos, să fii respectuos cu publicul... A fi preţuit tot publicul te învaţă, pentru că publicul colaborează cu tine. Publicul face parte din familia mea.
● Cum credeţi că a evoluat folclorul românesc după 1989? Ce s-a schimbat în ultimii 20 de ani?
● Din păcate, s-a dus educaţia aceea pentru folclor şi e mare păcat, pentru că o ţară lipsită de cultură este o ţară goală, lipsită de sentimente, de suflet. După Revoluţie au ieşit manelele şi tot felul de formaţii care strică tot. Vin şi stâlcesc melodii populare, melodii consacrate pe care colegii mei le-au cântat cu atâta măiestrie şi precizie. Iar noi, pe unde mergem, nu ni se mai acordă atenţie.
Ei se duc la o televiziune privată, apar seara pe ecran, iar a doua zi sunt solişti. N-au decât să meargă, să mănânce şi ei o pâine, dar să nu-şi bată joc de melodii! Uite, noi ne apropiem de 50 ani de carieră şi trebuie să spun că îi consider pe primul loc pe toţi colegii generaţiei mele. Nouă ni se cerea să avem melodii personale, pentru care ne duceam luni, ani la cules de folclor. Nu mai vorbesc despre profesionalismul din ansamblu, unde aveam profesor de canto, de istoria muzicii, de teorie şi solfegii, cum eram pregătiţi să intrăm în scenă! La "Ciocârlia" am învăţat să ne verificăm ţinuta, trebuia să apărem pe scenă într-un anumit fel. Când intri pe scenă să nu spui cumva: "La o parte, am venit eu!". Nu! În faţa pulicului trebuie să te pleci, pentru că el te înalţă, el te coboară, să simtă că ai prins dragoste de el, că îl iubeşti cu adevărat şi să îi transmiţi mesajul pe care îl transmiţi, s
