S-a format la vechea şcoală comunistă bazată cel puţin teoretic pe valorile clasei muncitoare, dar s-a dovedit a fi acel om simplu ce duce meseria la rang de artă. Ionel Stoian este unul dintre meseriaşii formaţi în vechiul sistem, unul dintre acei oameni bine cotaţi, uneori mai apreciat decât aceia cu studii superioare. În meseria lui, în aria lui de activitate, Stoian este considerat omul care face minuni. Îmblânzeşte metalul.
Acum, interlocurorul spune că face parte dintr-o breaslă aflată pe cale de dispariţie: „S unt născut în satul Udaţi, comuna Smeeni din judeţul Buzău”, povesteşte frezorul. Cum a ajuns să lucreze într-una dintre cele mai moderne intreprinderi din anii 80 ? Foarte simplu: „După ce am terminat 10 clase la Smeeni m-am înscris la un curs de calificare de frezor-rabotor la Intreprinderea de Contactoare din Buzău. După ce am absolvit am învăţat meseria la locul de muncă, tot la Contactoare. Acolo făceam şi teorie şi făceam şi practică. Am avut tot felul de profesori dar practica tot cu meseriaşii bătrâni o făceam ”, povesteşte cu nostalgie, Ionel Stoian.
Meserie cu risc
Activitatea de frezor implică anumite riscuri de care muncitorii sunt avertizaţi încă de pe băncile şcolii. Procesul de prelucrare a metalului la rece necesită multă concentrare şi atenţie: „ Trebuie să fim atenţi mereu în această activitate. Aici nu avem voie să greşim. În caz contrar îţi poate intra o aşchie metalică în ochi sau mai rău poţi rămâne fără degete. Am văzut multe accidente de acest fel la viaţa mea în care au fost implicaţi colegi de-ai mei. Din fericire eu nu m-am accidentat niciodată ”, mai spune Ionel Stoian.
Pauză de 14 ani din cauza recesiunii
Industria şubrezită de după revoluţie nu i-a mai dat prea multe motive de satisfacţie frezorului Stoian. Omul povesteşte că ceea ce nu-şi imaginas