Nu doar în telenovelă, dar şi în roman, funcţionează cu succes un mecanism ce ar putea fi zis şi: când, deodată. Eroina împleteşte un ciorap îngânând un cântec trist, când, deodată, se aude o bătaie în fereastră. Eroul merge călare prin pădure, gata-gata să adoarmă în legănarea calului, când, deodată, pe potecă se iveşte cineva. Mecanismul lui când, deodată ar putea fi împrumutat şi campaniei electorale pentru scrutinul prezidenţial de la 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009. Fără riscul unei forţări a realităţii. Nu de alta, dar actuala campanie, dacă nu e roman, sigur telenovelă e.

Campania pentru prezidenţiale, începută cu mult înaintea datei oficiale, s-a desfăşurat într-o monotonie exasperantă. Redusă la discursuri ţinute de candidaţi în faţa unei mulţimi de susţinători, mulţi aduşi cu autocarele, ea a fost monotonă şi din cauza unei scheme rigide. Astfel, urmare a Coaliţiei de la Grivco, a apărut un soi de Coaliţie de candidaţi împotriva unuia singur: Traian Băsescu.

Mult timp am asistat la un cor alcătuit din Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu şi cei doi PSD-işti sub acoperire, halucinantul Corneliu Vadim Tudor şi latifundiarul Gigi Becali, strigând de dimineaţa până seara: Jos Băsescu! Desigur, un asemenea cor i-a luat multe voturi lui Traian Băsescu, mai ales că lui i s-a adăugat Corul Forţelor Armate televizionistice.

Numai că voturile luate de la Traian Băsescu au mers în cea mai mare parte la Mircea Geoană, de departe candidatul care face figură de alternativă la actualul preşedinte. Prezenţa lui Sorin Oprescu în acest cor îşi mai avea explicaţia. Candidatul independent mizează pe voturile unei părţi a electoratului lui Mircea Geoană. Dacă-şi concentra de la început atacurile pe Mircea Geoană, comandoul de uneltiri diversioniste al PSD, condus de tandemul Viorel Hrebenciuc-Cosmin Guşă, ar fi reuşit, prin televiziuni