EBA şi Elena Udrea au avut interzis la televizor în timpul campaniei. Dar aseară Udrea a intrat totuşi în direct (şi nu sub acoperire) la Ora de foc. Iar azi dimineaţă cînd veneam agale spre muncă am găsit pe o bancă lîngă Casa Presei un teanc de pliante cu EBA. În care fiica îi ia apărarea tatălui şi îl face varză pe Geoană. Asta face parte din mişcările alea pe care nu le înţeleg…
EBA cîştigă locul de europarlamentar complet artificial pentru că a vrut tăticul. PDL se chinuie şi scoate media de voturi necesară pentru respectiva “independentă”. Şi acum ea revine să-şi ajute tatăl. Am rîs puţin. Am fost însă şi enervat de tupeu. Nu văd nici un scenariu în care ajutorul fiicei să fie de folos astfel… Ideea era să uităm episodul, nu? Pe cine mobilizează EBA.
Cam aşa arată imaginile. În exterior e fiica şi un mesaj: “Nu e uşor să te cheme Băsescu. dar nu tata mi-a stabilit paşii în viaţă” etc. Semnat: “Candidat independent pentru Parlamentul European. nu uita că şi tu eşti independent cînd votezi”. Şi ştiţi ce? S-ar putea să aibă dreptate: 90% dintre cei care vor merge la vot sînt tot atît de independenţi cît a fost EBA la alegeri…
În interiorul pliantului se află o biografie a tatălui şi o colecţie de lovituri la Geoană, unele din Curentul, altele din presa respectabilă:
Interviurile alea care nu contează
În tot felul de foiţe şi foicele de provincie s-a dat drumul la un interviu cu Traian Băsescu făcut de la centru. Bun, o fi o mişcare electorală inteligentă care-mi scapă. Dar e un interviu în care pînă şi Băsescu e plicticos: se înşiră frumos pe puncte absolut toate locurile comune ale campaniei sale, nu cumva să scape vreunul. Iar cititorii sînt cu zecile, maximum cu sutele. Efectul contrar e mult mai puternic…
Dacă vreţi să vedeţi cum s-a diseminat în ţară, căutaţi acelaşi interviu clonat în Jurnalul Văii Jiului, Sibiu
