Nu există întrebări sub centură când e vorba despre candidaţi la preşedinţia României. Cine vrea să ocupe prima funcţie în stat e dator să răspundă şi celor mai incomode aluzii sau întrebări despre viaţa sa publică şi personală.

I-am văzut sâmbătă pe Traian Băsescu şi pe Crin Antonescu iritându-se pe rând după întrebări care păreau îndreptate sub centură. La capitolul femei, amândoi s-au inflamat. Băsescu deoarece i s-a părut că Antonescu face aluzii la o eventuală relaţie mai strânsă între el şi Elena Udrea, Crin Antonescu fiindcă a crezut că Băsescu încearcă să-l învinovăţească de moartea primei sale soţii. Cred că fiecare dintre ei ar fi trebuit să dea calm explicaţii, în loc să-şi arunce priviri piezişe şi să se declare scandalizat de cuvintele celuilalt. Nu e plăcut să vorbeşti despre viaţa ta personală, dacă nu o faci din proprie iniţiativă. Şi când ştii că te vede şi te aude o ţară întreagă, e normal să te simţi stingherit, mai ales când adversarul sugerează că ai avea ceva de ascuns. Dar tocmai din cauza acestei sugestii, aş fi preferat ca amândoi candidaţii la preşedinţie, care s-au întâlnit sâmbătă la Cluj, să explice pe larg cum stau lucrurile, nu să sară pe gard cocoşeşte.

La fel, când Băsescu a dat de înţeles că Antonescu chiuleşte din Senat, spre deosebire de el, care se duce zilnic la serviciu, era mai bine dacă senatorul PNL ar fi spus de ce lipseşte de la slujbă, în loc să se îngălbenească la faţă de nervi şi să zică apoi că n-a lipsit de la niciunul dintre momentele importante din Senat. Tot aşa, când Băsescu i-a spus lui Antonescu, încercând să-l ia peste picior, că a fost mai mult bibliotecar decât profesor – încât competenţa lui în domeniul învăţământului nu e prea mare –, contracandidatul său, care a punctat precizând că a fost muzeograf, nu bibliotecar, putea foarte bine să explice cum e cu muzeografia asta, care nu e nici pe dep