Reîncarnarea este revenirea spiritului din lumea astrală în cea fizică, într-un nou corp. Acesta este fenomenul paranormal, care se pare că stârneşte cele mai aprigi discuţii dintre toate aceste fenomene, pentru că are implicaţiile cele mai importante legate de viaţa şi destinul fiinţei umane. Mulţi leagă răspândirea credinţei în reîncarnare de filosofiile orientale ca hinduismul, budismul, ceea ce este fals. Se regăseşte această credinţă şi în America, începând din Alaska până în America de Sud la indieni, în nordul Europei de la laponi până în Siberia, în Orientul Mijlociu, la vechii egipteni, la vechii greci, la gali, la unele grupuri străvechi de evrei etc.

Opinii

Epimenide susţinea existenţa sufletului uman ca fiind o părticică din Dumnezeu şi având o extremă fineţe. Thales din Milet afirma că sufletul este nemuritor, omul fiind călăuzit în viaţa pământeană de spirite superioare, pe care trebuie să le asculte. Marele matematician şi filosof Pitagora spunea că sufletul, care este nemuritor, preexistă naşterii copilului, conceperea copiilor fiind un act sacru. Socrate arată că sufletul, care este nemuritor, părăseşte corpul fizic după moartea acestuia şi se înalţă în sferele de dincolo de Hades, după care va reveni în lumea terestră. Platon descrie cazul unui om care a suferit o moarte clinică, reînviind din morţi, apreciind că un suflet supravieţuieşte corpului, părăsind amintirea trecutului. Separat de corp, el este fericit sau nenorocit, după cum şi-a conturat destinul. Aristotel justifica existenţa divinităţii, considerând a fi motorul prim. Apolonius din Thiana definea naşterea şi moartea ca fiind trecerea de la esenţă la substanţă şi, respectiv, de la substanţă la esenţă. Maxim din Tyr susţinea că omul pleacă de pe Pământ spre a ajunge în planurile cereşti şi, eliberându-se de corpul carnal, devine spirit. Acesta gândind la viaţa trecut