Sunt frumoşi, coloraţi, cei mai deştepţi, cei mai binevoitori, cei mai darnici, cei mai sensibili…sunt oamenii care vor să îndrepte cârma ţărişoarei noastre. Ce fac ei? Te pândesc pe tine, trecătorule, de pe fiecare gard, stâlp, bloc, spălătorie, şurubărie, staţie de autobuz, autobuz, cârciumă, etc. Îţi zâmbesc în cel mai sincer mod sau vor să te imbrăţişeze, ar vrea să fie caloriferul ce încălzeşte ca niciun altul, becul ce arde în faţa casei, mâna ce-ţi întinde o felie de pâine. Ei te iubesc şi vor să-ţi demonstreze asta. Tu? Îi crezi? Îi iubeşti? Îi alegi?
Prostituatele nu votează
Joi, 12 noiembrie, ploaie, afişe stropite de toamnă, un decor cenuşiu pronunţat de frig şi de ceaţă. Am pornit la o plimbare pe patru roţi, cu şoferul, prin satele alăturate oraşului nostru, pentru a povesti cu oamenii ce-ndură ploaia la marginea străzii. Am admirat peisajele până la Găleşti unde privirile ne-au fost inundate de-un galben aprins, combinat cu roşu şi roz ce parcă nu-şi avea locul în parcarea de tiruri. Fata vorbea la telefon în maghiară, nu înţelegea întrebările noastre aşa că şi-a chemat colega de muncă. Când au auzit de vot au sărit ca arse: „Nu mergem. Nu merită. Degeaba mergem să votăm, tot în minciună vom trăi” repetau încontinuu cele două dame. „Vărul meu a fost împuşcat în ’89 la Bucureşti. A luptat pentru noi, pentru dreptatea şi viitorul nostru. A murit în zadar. Trăim în minciună. Nu ne rămâne decât să ne prostituăm. Lumea râde de noi, ne „ciufuleşte” dar asta e viaţa, dacă nu facem nimic, murim de foame” încerca să-mi bage-n urechi, strigând, cea care ştia puţin mai bine limba română. „Mergem, votăm, tot aşa o să fie! Mai bine nu. Îi stim pe toţi mincinoşii ăştia, e plin oraşul de afişe. Nu ne interesează, nu-i votăm.” au încheiat cele două fete. Ne-au dezvăluit, într-un final, valoarea profitului zilnic: 100-120 lei. „Am renunţa oricând la prost