- Politic - nr. 421 / 18 Noiembrie, 2009 M-am complacut pana mai deunazi in lehamitea generala care a cuprins o buna parte din poporul roman. Lenea de a gandi, din pacate foarte contagioasa, prin comoditatea pe care o ofera, acceptarea ideii ca toti politicienii sunt la fel, ca suntem condamnati, fara drept de apel, la inca un cincinal prezidential pagubos si nelinistitor, plin de scandaluri si circ, ca suntem neputinciosi impotriva fraudei electorale, maximizau sentimentul de dezamagire si neputinta. A fost suficient un declic, pentru ca acest sentiment apasator de neputinta sa dispara, apatia fiind brusc inlocuita de veghea necesara unui om care nu renunta la ratiune. Declicul a fost declansat de comportamentul abject al domnului Traian Basescu, fata de contracandidatul Crin Antonescu, caruia i-a reprosat conduita fata de fosta lui sotie, bolnava de cancer in ultimul stadiu, si care a preferat sa-si curme suferinta, sinucigandu-se prin defenestrare. A intra cu bocancii in sufletul si suferinta unui om, marcat de o trauma de care nu se face vinovat, este o dovada clara de cat de jos poate cobori un om, care pretinde inca un mandat, dupa ce in primul nu are practic realizari, in schimb e plin de neimpliniri si scandaluri. Tentativa jalnica de a rastalmaci gafa pe care a facut-o, dand din nou vina pe presa, a fost o noua incercare de a ne minti in fata, uitand ca romanii, care au vazut la televizor intamplarea si s-au crucit de mizeria debitata, nu au nevoie de ziaristi, "eternii vinovati de serviciu" in mintea locatarului de la Cotroceni, pentru a ne face sa intelegem faptele. Prea suntem luati drept prosti. Probabil ca se bizuiesc pe zisa conform careia procentul de prosti dintr-o populatie, chiar daca nu creste, sigur ramane stabil. Or, romanii nu sunt prosti, ci doar putin sau rau informati si in genere au o cultura politica precara, ceea ce ii impiedica pe uni