Atunci când vorbeşte de presă, Traian Băsescu rosteşte rar nume de jurnalişti sau televiziuni. Poate că e firesc. Şi-a găsit Naşul. La noi, în schimb, se uită printr-un singur ochean, la capătul căruia se vede, indiferent de peisaj, mogulul. Pe Luca Niculescu nu-l mai recomandă nici profesionalismul, nici şcoala de presă. De ieri, pe fruntea lui scrie: mogulul Sassu! Îmi amintesc că, în drumul spre Cluj pentru lansarea unei staţii locale Realitatea TV, un fost patron de televiziune m-a abordat întrebându-mă politicos ce face Mogu’, iar la despărţire m-a rugat, făcându-mi cu ochiul, să-i transmit salutări. O fac pe această cale, deşi a trecut mai mult de un an şi, sincer, nu cred că-l intereseză ce i-aş transmite eu. Pe toţi ne interesează, însă, ce transmite preşedintele cetăţenilor şi ce transmit jurnaliştii în legătură cu mesajele sale. Confuzia pe care o promovează Traian Băsescu este că ne identifică pe noi, jurnaliştii, cu oamenii cu care se răfuieşte.
Această asociere a scos din sărite mulţi ziarişti, pe care a ajuns să şi-i ostilizeze fără nici cea mai mică adiere de… vânt. E aiuritor episodul în care îl blamează pe corespondentul nostru la Craiova că le plânge de milă oamenilor de vreme ce lucrează pentru Vântu. Eu nu ştiu dacă ce i se impută lui Vântu e mai nasol decât ce i se impută lui Traian Băsescu, Dinu Patriciu sau alţi moguli, mai vechi ori mai noi… Ştiu sigur, însă, că statul în care trăiesc şi al cărui şef este Traian Băsescu n-a putut să-mi demonstreze nimic. Şi mai ştiu că, de pildă, un jurnalist de mare talent, pe care îl preţuiesc mult, Traian Ungureanu, şi pe care l-am văzut aseară sfătuindu-l pe candidat, nu devine îndoielnic pentru că a lucrat la Vântu şi nici pentru că acum îl sprijină din politică pe Traian Băsescu. Reperele mele ca cetăţean ţin de conduita fiecăruia în parte.
Faptul că din ce în ce mai mulţi jurnalişti i-au