Werner Herzog si Nicolas Cage au fost ca soarele si luna, ca Hollywood si Bollywood, ca ursul polar si maimuta: pur si simplu nu s-au intalnit. Iata, insa, ca in "Bad Lieutenant" s-au intersectat.
Werner Herzog, unul dintre cei mai importanti regizori germani din ultimul secol, unul dintre cei mai cu aplomb regizori contemporani, si Nicolas Cage, actorul din "Face/Off" si "Con Air", se intalnesc intr-un final. Nu ca Nicolas Cage ar fi, din oficiu, un actor prost, pentru ca eforturile lui in calitate de star de filme de actiune sunt ok. Sau cel putin au fost ok in anii ’90. Dar, pur si simplu aceasta combinatie intre cei doi este usor fantasmagorica. Si dilema venea din partea hollywoodiana a problemei, pentru ca actorul n-a mai jucat in vreun film vizionabil de vreo sapte ani, de la "Adaptation"-ul lui Spike Jonze, in care se interpreta in dublu exemplar (si de fapt rolul in care si-a depasit conditia limitativa de star de actiune nauc). Herzog, pe de cealalta parte, si-a mai exprimat o usoara atractie amuzanta fata de fabrica de filme americana, cel mai recent in 2007 cand a jucat intr-o comedie de duzina in rolul din "The German", iar in aceasta calitate nu facea decat sa ranjeasca malevolent-german la masa de poker. Intalnirea dintre aceste personalitati diametral opuse se petrece pe fundalul unui remake al unui film cult din 1995 cu Harvey Keitel, numit, la randul lui, "Bad Lieutenant".
Este, in principiu, povestea unui politist narcoman si amoral, care dupa ce decide spontan sa salveze o potentiala victima a uraganului Katrina, dobandeste o leziune care-i va provoca dureri de spate pentru restul vietii. Povestea nu se potriveste cu cea din filmul original, insa ideea din spatele celor doua filme ramane una eminamente cinematografica si in principiu aceeasi: in ce masura poti empatiza cu un personaj principal care este, dupa toate
