Acum, nu stiu ce i-a venit de i-a casunat pe Zid. Si a inventat numaidecât un cadou-textila (tricou, straita etc.) cu indemnul " Make Love not Wall ", pe care mi-a marturisit ca pur si simplu a uitat sa i-l transmita Angelei Merkel, prin curier, cu ocazia manifestarilor consacrate celor 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului.
Este stiut ca Mihai Stanescu a avut si el contributia lui personala la fisurarea acelui Zid. De aceea, profitând de coincidenta, Ambasada Germaniei la Bucuresti a strâns, in cadrul Zilelor culturii germane-20 de ani de libertate, cele mai cunoscute lucrari de grafica ale graficianului si le-a expus la Sala Dalles*. Drept multumire, pe afisul expozitiei, autorul a transformat celebra sa caricatura din 1983, aceea cu zidul din caramizi rosii, din care un omulet desprinde una ce flutura victorios, deci a schimbat-o un pic, din curtoazie, astfel ca steagul detasat reprezinta drapelul Germaniei. Concomitent, Stanescu si-a lansat si un album, al doilea din acest an, dupa "Cod portocaliu" aparut in luna iulie. De asta data, aceasta ultima aparitie, intitulata "Best of Stanescu", este sinonima cu ceea ce ar fi retrospectiva din opera unui pictor. Fara nicio premonitie (cum tot asa, fara nicio legatura cu pre-simtirea, acum vreo câtiva ani si-a batut la intrarea in imobilul in care locuieste o placa memoriala din marmura, pe care a scris: "Aici locuieste artistul Mihai Stanescu (1939-....)", dar i-a dat-o jos Primaria, considerând-o neserioasa! Deci, cum ar veni, in viziunea artistului, o dare de seama. Despre viata de "dinainte" a lui Mihai Stanescu, când, oricum, el era extrem de liber in inconstienta lui. O protoistorie artistica. Un ceva ce-mi aminteste de scrierea aceea apocrifa din istoria incercarilor intru zamislirea primului roman românesc, cândva, inainte de 1820 parca, intitulat, simpatic ca si "placa lui Stanescu"
