Dupa alegerile parlamentare din 2008, PNL a refuzat intrarea la guvernare. A fost o decizie ce a costat scump partidul. Dar si pe liderii considerati responsabili de luarea ei. Foarte curand PNL va fi pus din nou in fata unui test ce-i poate marca decisiv viitorul. Pozitia de al treilea partid, prins intre doi jucatori majori ce-si disputa hegemonia, poate aduce uneori avantaje. Ea este insa intotdeauna, fara exceptie, incarcata de incertitudine si pericole.
Lasand la o parte teoria problemelor jucatorului mai mic prins in triade cu doi jucatori mari, sa ne concentram atentia asupra celor doua mari intrebari ce sintetizeaza dilemele actuale ale conducerii PNL: (1) Cu cine? Cu PSD sau PDL? Cu Geoana sau cu Basescu? (2) Cand? Intre cele doua tururi? Sau dupa turul final?
Mai jos sunt cateva observatii care incearca sa surprinda conturul spatiului strategic in care PNL este obligat sa gaseasca raspunsul la aceste intrebari.
Cativa parametri
Sa incepem cu o observatie simpla dar cruciala. In scenariul in care castiga alegerile, Basescu va avea capacitatea de a reconfigura o majoritate in jurul PDL in doua moduri: (1) folosind aliante cu partidele existente sau (2) folosind segmente din acestea. Este evident ca preferinta sa va fi pentru varianta 2. Intre altele pentru ca va fi si mai stabila, si mai usor de controlat. In scenariul in care castiga alegerile, Geoana, va avea, evident aceleasi optiuni. Momentan pare improbabil ca Antonescu sa aiba ocazia sa-si exercite preferintele pentru simplul fapt ca este putin probabil sa treaca de turul intai (sa continuam deci exercitiul sub aceasta asumptie, stiind insa ca ea poate fi contrazisa foarte bine de realitate). In lumina celor de mai sus, pare clar ca, pentru PNL, este dezirabil sa incerce sa solutioneze problema pozitiei sale in configuratia de putere post-electorala, inainte