Asteptand un nou guvern functional care va putea transmite bugetul catre Parlament, traim momentan cu unul cu puteri limitate care poate doar administra tara (citeste - nu poate da bugetul).
Parlamentul a incercat sa dea o lege care permite unui guvern cu puteri limitate promovarea bugetului, insa presedintele sustine ca este indecis cu privire la promulgarea acestei legi. Dincolo de retorica electorala, putem reflecta putin la rece pe marginea bugetului de stat - parametrii discutiei sunt neschimbati de ani de zile.
Peste 30% din PIB-ul Romaniei este impartit, indiferent de ce putere politica se afla la conducerea tarii, fara niciun studiu de impact. Nimeni nu are cifrele necesare sa justifice ca un leu investit in asfaltul de la Bechtel este mai important decat un leu investit in spitalul din Cucuietii din Vale. Nu exista nici macar o schita de metodologie sau vreun instrument calitativ sau cantitativ care ar putea masura acest lucru. Nu exista prioritati trasate cu reflectare stricta in buget nici la nivel national, nici la prioritizarea proiectelor efective in cadrul bugetului unei institutii. Exista doar prioritati declamative, nerealiste, fluctuante. Concluzia este ca s-ar putea genera resurse uriase doar prin punerea in ordine a unor liste de prioritati, intai la nivel national, apoi ca o ierarhizare a proiectelor in cadrul bugetului gestionat de fiecare institutie in parte.
An de an, de pilda, se mai taie din sumele si asa cronic insuficiente pentru calea ferata si se mai adauga la sumele pentru reparatia drumurilor si constructia autostrazilor, intr-un moment in care Uniunea Europeana incearca sa se miste in sens invers prin investitii masive.
In al doilea rand, exista o cronica incapacitate de a gestiona resursele existente. Pentru o buna parte din administratia de stat, bugetarea multianuala este in continuare o poveste frum
