Observ ca societatea (nu stiu daca cea romaneasca, dar cea bucuresteana cu siguranta) a trecut la etapa urmatoare: reformarea institutiilor. As putea distinge trei mari etape post-decembriste in evolutia noastra fulminanta.

Prima este perioada mititicariilor. Mai tineti minte ce se intampla acum ani buni pe malul drumului? Desi inca nu era autostrada asta fascinanta Bucuresti-Brasov sau Bucuresti-Constanta - pe atunci erau drumuri mai inguste si mai putin bechtelizate, asa cum le lasasera sfintii comunisti. Apropo, mare dreptate a avut saracul Nicu cand a zis "N-apucati voi sa zugraviti cat a construit tata". Desi atunci l-am injurat cu totii. Revenind, acum vreo 20 de ani, pe malul drumului, pana la mare sau pana la munte (cine pe unde apuca), se intindeau acele focare de incendiu, de la distanta de kilometri se vedeau coloanele de fum de aveai impresia ca vin turcii si am aprins Baraganul sa-i oprim. De fapt, ascundeau niste gratare facute din bete de sudat si pe care intreprinzatorul bastinas incipient prajea o compozitie de puteai sa lansezi rachetele spatiale de la Cape Canaveral cu cat dioxid de carbon si alte alea erau amestecate cu zgarciurile de carne stricata. In ultimii 15 ani de dinainte de '89 oricum nu mai fusesera mici in Romania si nimeni nu le mai stia gustul, asa ca se putea vinde orice. De altfel, era o preocupare nationala, cand in primele sfarsituri de saptamana eliberate de munca patriotica si culesul porumbului si repetitiile pentru Cantarea Romaniei - poporul s-a repezit in natura si, bineinteles, a facut un mic. Toti cei care n-au pierit atunci din cauza micilor sunt astazi investitori onorabili, baza societatii romanesti, basescieni de vaza. Asta a fost calea regasirii drumului catre matca, dupa ani de creveti vietnamezi si sprot sovietic. Eu o numesc etapa cuisine incipiente.

Imediat a urmat perioada de dolce vita cand "inves