Campania electorală oficială s-a încheiat. Candidaţii au spus ce şi cît aveau de spus şi au intrat într-o binevenită silenzio stampa, pentru a ne lăsa răgaz de meditaţie. Au rămas afişele, banerele şi celelalte forme de publicitate vizuală, din care candidaţii ne privesc cerîndu-ne votul.

Campania neoficială însă continuă prin mail-uri, sms-uri, telefoane, în subsolurile articolelor din ziare şi ale blogurilor şi, mai ales, „de la om la om” – se dau ultimele lupte pentru convingerea soţilor, soţiilor, copiilor majori, fraţilor şi cumnaţilor, prietenilor şi chiar a simplelor cunoştinţe.

Unii vor încerca să-i convingă pe taximetrişti, preoţi sau medici, dar aceştia sînt mai degrabă propagandişti decît receptori! Sigur, toate aceste lucruri s-au întîmplat mereu de cînd am redescoperit alegerile libere. Dar nu mereu au fost şi eficiente – un alt exemplu de eficienţă ar fi perioada similară de dinaintea celui de-al doilea tur al prezidenţialelor de acum cinci ani.

Situaţia mi se pare atît de palpitantă încît, poate, e prima oară de cînd am luat decizia de a nu participa la vot cînd o regret. Dar asta e! Mi-a scăpat porumbelul, trag ponoasele!

Ştiu că mulţi au luat aceeaşi decizie, văd an de an cum scade catastrofal prezenţa în alegeri, dar dacă nu au luat vreun angajament ferm faţă de ei înşişi şi faţă de contextul lor apropiat, e mai bine să se răzgîndească. Sigur este vorbă care spune că şi dacă faci ceva şi dacă nu faci, tot îţi va părea rău.

Se poate să fie adevărată, dar la fel de adevărat este că e mai bine să regreţi că ai făcut deja decît că nu ai făcut. Iar, dacă vă decideţi să votaţi, e ok. Desigur că nu mi-aş permite să vă sugerez cu cine anume să o faceţi. Pot însă formula două mici îndrumare legate de vechea mea experienţă de votant:

1. Dacă tot vă deplasaţi la urne, nu irosiţi votul. Dacă nu aveţi o preferinţă puternică pen