Mircea Lucescu si Anghel Iordanescu se pot contrazice pe tema actualului selectioner al nationalei, insa nu au dreptul sa se arate cu degetul in privinta trecutului din epoca ceausista, fiindca erau profund implicati. Mircea Lucescu si Anghel Iordanescu. Oricine ar incerca sa intocmeasca un top al celor mai buni tehnicieni din fotbalul romanesc nu are cum sa evite aceste doua nume. Pe ansamblu, "Il Luce" are un palmares impresionat pe plan intern si international si numai o magarie fara seaman a conducerii FRF (?) din 1986 a intrerupt o serie la echipa nationala care putea fi mult mai prodigioasa. "Generalul", ajutat in teren de o generatie de exceptie, a inregistrat cele mai bune performante din istoria nationalei, trei calificari succesive la marile competitii, plus momentul de virf din 1994, care nu pot fi umbrite de al doilea mandat, mai putin reusit. Ca acesti doi corifei ai antrenoratului romanesc s-au contrat in ultima vreme, n-ar fi un lucru iesit de comun, pentru ca scandalul face parte integranta din fenomenul numit fotbal, si asta nu numai in balcanicul nostru areal. Nici macar simburele discordiei, actualul selectioner Razvan Lucescu, nu coloreaza prea mult aceasta disputa. Este si dreptul lui Iordanescu sa critice jocul echipei nationale, cum este dreptul oricarui om de fotbal, oricarui ziarist si chiar al oricarui roman indragostit de fotbal sa nu fie de acord cu criteriile de selectie sau ideile tactice ale lui Razvan. Cu atit mai mult este dreptul unui tehnician care a realizat ceva cu aceasta echipa nationala. Pe de alta parte, este cit se poate de omeneste din partea lui Mircea Lucescu sa-si sustina fiul, chiar si in controverse de acest gen. Chiar si in conditiile cind asemenea atitudini de closca nu-i fac intotdeauna bine lui Razvan, daca tinem cont ca obiectivitatea nu este un capitol in care exceleaza Lucescu cel mare. Este un foc care poate fi